Publicarea Raportului de convergenţă al BCE pentru anul 2008

Banca Centrală Europeană (BCE) publică astăzi Raportul de convergenţă pentru anul 2008, o evaluare a convergenţei economice şi juridice a zece state membre ale UE: Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Suedia şi Ungaria. Raportul analizează dacă a fost atins un grad înalt de convergenţă economică sustenabilă în aceste ţări. De asemenea, examinează gradul de îndeplinire a criteriilor juridice în cazul băncilor centrale naţionale (BCN) pentru a deveni parte integrantă a Eurosistemului (convergenţă juridică).

În ansamblu, raportul concluzionează că, în ultimii ani, unele ţări au înregistrat progrese în planul convergenţei economice, însă în multe dintre ele au apărut o serie de provocări deosebite, concretizate cu precădere în creşterea inflaţiei. Având în vedere criteriile de convergenţă individuale, Raportul de convergenţă pentru anul 2008 prezintă următoarele rezultate.

Stabilitatea preţurilor

Pe parcursul perioadei de referinţă de 12 luni cuprinse între aprilie 2007 şi martie 2008, valoarea de referinţă utilizată pentru criteriul stabilităţii preţurilor a fost de 3,2%, fiind calculată prin adăugarea a 1,5 puncte procentuale la media aritmetică neponderată a ratei inflaţiei măsurate prin IAPC în cursul acestui interval în Malta (1,5%), Olanda (1,7%) şi Danemarca (2,0%). Pe parcursul perioadei de referinţă, Slovacia şi Suedia au înregistrat rate medii ale inflaţiei măsurate prin intermediul IAPC inferioare valorii de referinţă, în timp ce în Polonia acest indicator s-a situat la o valoare egală celei de referinţă. În celelalte şapte ţări, inflaţia măsurată prin IAPC s-a plasat la valori superioare celei de referinţă, devieri substanţiale fiind observate în Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania şi Ungaria. Evoluţiile la nivelul inflaţiei au survenit, în general, în contextul unui mediu economic dinamic, dar au reflectat şi acţiunea unor factori exogeni. Pe plan intern, cererea puternică a contribuit la alimentarea presiunilor inflaţioniste într-un număr mare de ţări analizate. În multe dintre acestea, creşterea accelerată a gradului de ocupare a forţei de muncă, coroborată cu migraţia forţei de muncă în interiorul Uniunii Europene, a condus la îngustarea semnificativă a pieţelor forţei de muncă, exercitând presiuni în sensul creşterii asupra salariilor. Cel mai important factor exogen generator de inflaţie a fost reprezentat de scumpirea alimentelor şi a energiei, fapt ce a exercitat un impact puternic în majoritatea ţărilor central şi est-europene.

Finanţele publice

Dintre cele zece state membre analizate, Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi Slovacia constituie în prezent obiectul unei decizii a Consiliului UE privind existenţa deficitului excesiv. Cu toate acestea, în anul 2007, numai deficitul Ungariei s-a plasat peste nivelul de 3% din PIB, în timp ce Republica Cehă, Polonia şi Slovacia au consemnat deficite inferioare acestui nivel. În anul 2007, cu deficite bugetare s-au confruntat şi Lituania şi România. La polul opus s-au situat trei ţări, respectiv Bulgaria, Estonia şi Suedia, care au înregistrat excedente bugetare în anul 2007, în timp ce Letonia a încheiat anul cu un buget echilibrat. În ceea ce priveşte datoria publică, numai Ungaria a înregistrat o valoare superioară celei de referinţă de 60% din PIB în anul 2007, în celelalte ţări nivelurile datoriei fiind mai scăzute.

Cursul de schimb

Dintre ţările analizate în actuala ediţie a Raportului de convergenţă, Estonia, Letonia, Lituania şi Slovacia, participă în prezent la MCS II. Monedele acestor ţări au intrat în acest mecanism cu mai bine de doi ani înainte de elaborarea analizei de convergenţă şi niciuna dintre parităţile centrale nu a suferit o devalorizare în perioada analizată. Cu toate acestea, paritatea centrală a coroanei slovace a fost reevaluată în luna martie 2007 (a se vedea mai jos).

Ratele dobânzilor pe termen lung

Pe parcursul perioadei de referinţă de 12 luni cuprinse între aprilie 2007 şi martie 2008, valoarea de referinţă aferentă ratelor dobânzilor pe termen lung a fost de 6,5%. Aceasta a fost calculată prin adăugarea a 2 puncte procentuale la media aritmetică neponderată a ratelor dobânzilor pe termen lung din cele trei ţări luate în calcul pentru determinarea valorii de referinţă aferente criteriului stabilităţii preţurilor, respectiv Malta (4,8%), Olanda (4,3%) şi Danemarca (4,3%). Pe parcursul perioadei de referinţă, Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia şi Suedia au consemnat rate medii ale dobânzilor pe termen lung inferioare valorii de referinţă. Cu toate acestea, în România şi Ungaria, ratele dobânzilor pe termen lung au depăşit valoarea de referinţă în decursul perioadei analizate. În Estonia, din cauza absenţei unei pieţe mature a obligaţiunilor în moneda naţională şi a nivelului redus al datoriei publice, nu este disponibilă o rată a dobânzii armonizată pe termen lung.

Convergenţă juridică

Dintre cele zece state membre analizate, numai Lituania are o legislaţie pe deplin compatibilă cu cerinţele din Tratat şi cu cele din Statut, în ceea ce priveşte etapa a treia a Uniunii Economice şi Monetare. Legislaţia slovacă respectă cerinţele privind independenţa băncii centrale, iar integrarea juridică a Slovaciei în Eurosistem este în proces de finalizare. Legislaţia estonă îndeplineşte cerinţele privind independenţa băncii centrale, dar există incompatibilităţi cu privire la integrarea juridică a Estoniei în Eurosistem.

În Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Ungaria, Polonia, România şi Suedia, legislaţia nu se conformează tuturor cerinţelor privind independenţa băncii centrale sau integrarea juridică în Eurosistem. De asemenea, legislaţia din Bulgaria, Republica Cehă, Letonia, Ungaria, Polonia şi România nu respectă pe deplin interdicţia privind finanţarea monetară.

Slovacia

În cuprinsul acestui raport, analiza privind Slovacia este mai detaliată decât cele referitoare la alte ţări. Aceasta se datorează faptului că autorităţile slovace au adresat solicitarea de elaborare a unei analize de ţară la 4 aprilie 2008, dată fiind intenţia Slovaciei de a adopta euro începând cu 1 ianuarie 2009.

Raportul de convergenţă al BCE pentru anul 2008 cuprinde următoarea evaluare cu privire la Slovacia.

În perioada de referinţă aprilie 2007 – martie 2008, rata medie anuală a inflaţiei IAPC înregistrată în Slovacia a fost de 2,2%, nivel net inferior valorii de referinţă de 3,2%. Beneficiind de o creştere puternică a productivităţii, ritmul de creştere a costurilor unitare salariale s-a redus în ultimii ani. Cu toate acestea, rata anuală a inflaţiei a crescut în ultimele luni, ajungând la un nivel de 3,6% în luna martie 2008.

În Slovacia există riscuri în sensul creşterii la adresa inflaţiei. Acestea sunt legate, în primul rând, de faptul că efectele inhibitoare asupra inflaţiei exercitate de tendinţa de apreciere a valorii nominale a coroanei slovace faţă de euro se vor atenua în condiţiile unui curs de schimb fix în raport cu euro. În al doilea rând, încordarea condiţiilor de pe piaţa muncii şi apariţia unor blocaje în anumite regiuni şi segmente ale pieţei muncii prezintă riscul accelerării majorării salariilor. În al treilea rând, preţurile la energie prezintă un risc în sensul creşterii la adresa inflaţiei, în condiţiile în care majorarea recentă a preţurilor internaţionale ale energiei nu s-a reflectat încă pe deplin în preţurile de consum. Este posibil ca şi procesul de aliniere să influenţeze inflaţia în următorii ani. În concluzie, există preocupări intense cu privire la sustenabilitatea convergenţei inflaţiei în Slovacia.

În prezent, Slovacia face obiectul unei decizii a Consiliului UE privind existenţa unui deficit excesiv. În anul de referinţă 2007, Slovacia a înregistrat totuşi un deficit fiscal de 2,2% din PIB, sub valoarea de referinţă de 3%. Pentru anul 2008, Comisia Europeană estimează o diminuare până la 2,0%. Ponderea datoriei publice a scăzut până la 29,4% din PIB în 2007, nivel net inferior valorii de referinţă de 60%. Cu toate acestea, continuarea consolidării fiscale este necesară pentru ca Slovacia să îndeplinească obiectivul pe termen mediu prevăzut în Pactul de stabilitate şi creştere, care este definit în programul de convergenţă ca un deficit ajustat cu efectele ciclice din care sunt excluse măsurile temporare care reprezintă 0,8% din PIB până în anul 2010.

Coroana slovacă a participat la MCS II pentru o perioadă mai mare de doi ani, înainte de examinarea cu privire la convergenţă. Paritatea centrală MCS II pentru moneda slovacă a fost iniţial stabilită la 38,4550 coroane/1 euro, cu o bandă standard de fluctuaţie de ±15%. Pe parcursul perioadei de referinţă, coroana slovacă a evoluat pe un trend de apreciere faţă de euro, iar paritatea sa centrală a fost reevaluată cu 8,5%, până la un nivel de 35,4424 SKK/EUR aplicabil începând cu data de 19 martie 2007, ilustrând la bază fundamente economice solide. Ulterior, coroana a fluctuat sistematic, depăşind semnificativ nivelul noii parităţi centrale, cu aproximativ 9% la începutul lunii mai. Trendul de apreciere a monedei din ultimii ani complică analiza modalităţii de operare a economiei slovace în condiţiile unor cursuri de schimb fixate irevocabil.

În perioada de referinţă aprilie 2007 – martie 2008, ratele dobânzilor pe termen lung au înregistrat în medie 4,5%, nivel net inferior valorii de referinţă de 6,5% a criteriului privind rata dobânzii. În intervalul de referinţă, ratele dobânzilor pe termen lung au consemnat relativ aceeaşi dinamică înregistrată şi de ratele dobânzilor pe termen lung corespunzătoare din zona euro.

Realizarea unui mediu favorabil unei convergenţe sustenabile în Slovacia necesită, printre altele, implementarea unui plan sustenabil şi credibil de consolidare fiscală. Aceasta ar putea contribui la reducerea riscului acumulării unor presiuni inflaţioniste generate de cerere şi a unor presiuni asupra contului curent, precum şi la salvgardarea procesului de reformă fiscală şi la un ritm pozitiv de expansiune a economiei. În ceea ce priveşte politicile structurale, este esenţială îmbunătăţirea funcţionării pieţei muncii, care se caracterizează prin persistenţa unui nivel ridicat al şomajului structural, dezechilibre între cerere şi ofertă şi o insuficientă mobilitate a forţei de muncă. În plus, majorările salariale trebuie să reacţioneze în continuare prompt la variaţiile înregistrate de creşterea productivităţii muncii, condiţiile de pe piaţa muncii şi evoluţiile din ţările concurente. Slovacia trebuie, de asemenea, să reia procesul de liberalizare a economiei şi să adopte măsuri vizând intensificarea în continuare a concurenţei pe pieţele de bunuri şi servicii, în special în sectorul energiei. Astfel de măsuri, coroborate cu politici macroeconomice orientate spre stabilitate, vor contribui la realizarea unui mediu favorabil unei stabilităţi sustenabile a preţurilor, precum şi la promovarea competitivităţii şi la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă.

Ministerul de Finanţe slovac a consultat BCE la datele de 20 iulie şi 24 septembrie 2007 cu privire la un proiect de lege privind introducerea euro în Slovacia şi amendamentele aduse unor legi. Pe baza acestei consultări, a Raportului de convergenţă al BCE pentru anul 2004 şi a Avizului BCE CON/2007/43 din 19 decembrie 2007 la solicitarea Ministerului de Finanţe slovac cu privire la un proiect de lege privind introducerea euro în Slovacia şi amendamentele aduse unor legi, la data de 28 noiembrie 2007, Parlamentul slovac a adoptat o lege („actul normativ de modificare”), care a adaptat statutul Národná banka Slovenska în consecinţă. Unele dispoziţii ale actului normativ de modificare au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2008, restul urmând să intre în vigoare la data introducerii euro în Slovacia. De asemenea, se menţionează că, după publicarea Raportului de convergenţă din luna decembrie 2006, Slovacia a adus amendamente legislaţiei sale, pentru a asigura respectarea deplină a interdicţiei privind finanţarea monetară.

***

Elaborând Raportul de convergenţă, BCE respectă cerinţele articolului 122 alineatul (2) şi pe cele ale articolului 121 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene de a raporta Consiliului Uniunii Europene cel puţin o dată la doi ani sau la solicitarea unui stat membru care face obiectul unei derogări „cu privire la progresul realizat de statele membre în îndeplinirea obligaţiilor ce le revin pentru realizarea Uniunii Economice şi Monetare”.

În prezent, 12 state membre nu sunt participante cu drepturi depline la Uniunea Economică şi Monetară. Două dintre aceste state, şi anume Danemarca şi Marea Britanie, au un statut special, în conformitate cu dispoziţiile protocoalelor relevante anexate la tratat. Ca urmare, pentru aceste două state membre ale UE vor fi întocmite Rapoarte de convergenţă numai la solicitarea acestora.

Versiunile Raportului de convergenţă în 22 de limbi comunitare pot fi accesate pe website-ul BCE ( http://www.ecb.europa.eu).