Anul pe scurt

** Aviz cititorilor: aceste observații se referă la activitățile BCE din anul 2019 și au fost finalizate anterior pandemiei de coronavirus (COVID-19). Între timp, situația economică și măsurile de politică monetară adoptate de BCE au evoluat în mod substanțial. BCE va face tot ceea ce este necesar, în limitele mandatului său, pentru a sprijini zona euro în depășirea acestei crize. **

Anul 2019 a marcat aniversarea a 20 de ani de la introducerea monedei euro, susținerea pentru moneda unică în rândul cetățenilor din zona euro atingând un nivel maxim istoric de 76%, conform sondajului Eurobarometru realizat în luna noiembrie.

Creșterea economică din zona euro a înregistrat o nouă moderare în 2019, ajungând la 1,2% în 2019, față de 1,9% în anul precedent. Menținerea tendinței de expansiune a fost sprijinită de condițiile favorabile de finanțare, de creșterea în continuare a ocupării forței de muncă și de orientarea ușor expansionistă a politicii fiscale, deși incertitudinile legate de schimburile comerciale internaționale au afectat îndeosebi sectorul prelucrător și investițiile.

Condițiile pe piețele forței de muncă din zona euro au continuat să se amelioreze în 2019. Rata șomajului s-a redus în continuare până la 7,6%, iar ritmul de creștere a câștigurilor salariale s-a menținut robust, la valori apropiate de media sa pe termen lung.

Inflația totală în zona euro s-a situat, în medie, la 1,2% în anul 2019, în scădere de la 1,8% în 2018. Acest declin a reflectat diminuarea contribuțiilor din partea celor două componente mai volatile, produsele energetice și alimentele. Exceptând aceste două componente, inflația a consemnat un nivel mediu de 1,0% în 2019, similar celui înregistrat în cei doi ani precedenți.

În acest context, în 2019 Consiliul guvernatorilor BCE a adoptat, în cadrul a trei runde succesive, măsuri de amplificare a caracterului acomodativ al politicii monetare. Acestea au inclus o nouă serie de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung, extinderea semnalelor privind orientarea viitoare a politicii monetare (forward guidance), reducerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit și reluarea programului de achiziționare de active. La sfârșitul anului 2019 se consemnau unele semnale incipiente de stabilizare a dinamicii activității economice și de creștere ușoară a inflației de bază.

Ca parte a procesului de evaluare a politicii monetare, Consiliul guvernatorilor ține seama de impactul eventualelor efecte secundare ale politicii noastre. În acest sens, a fost introdus un sistem pe două niveluri pentru remunerarea rezervelor, în cadrul căruia o parte din surplusul de lichiditate deținut de bănci este exceptată de la aplicarea ratei negative a dobânzii la facilitatea de depozit, pentru a prezerva transmisia politicii monetare prin intermediul băncilor.

Profitabilitatea scăzută din cauze structurale rămâne o provocare pentru băncile din zona euro, deși capitalizarea băncilor este la un nivel adecvat, rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază fiind de 14,2%. Pe parcursul anului 2019, apetitul puternic pentru risc pe piețele financiare și imobiliare a continuat să alimenteze acumularea de vulnerabilități legate de prețurile activelor, iar riscurile au crescut în continuare în sectorul financiar nebancar aflat în expansiune. În urma consultărilor cu BCE, țările din zona euro au pus în aplicare o serie de măsuri macroprudențiale pentru reducerea riscurilor sistemice și consolidarea rezilienței la acestea.

Eurosistemul a continuat să depună eforturi pentru a asigura buna funcționare a sistemelor de plăți. Acestea au inclus preparative pentru înlocuirea TARGET2 cu un sistem nou, de ultimă generație, pentru decontarea pe bază brută în timp real, precum și adoptarea unei noi strategii pentru plățile de mică valoare. Strategia sprijină elaborarea unei soluții paneuropene determinate de piață pentru plățile la punctele de interacțiune, în vederea completării zonei unice de plăți în euro, care reprezintă o reușită.

Publicarea unei noi rate a dobânzii de referință overnight, €STR (euro short-term rate – rata dobânzii pe termen scurt la operațiunile în euro), a început la data de 2 octombrie, cu scopul de a înlocui rata de referință actuală, EONIA, până în luna ianuarie 2022. Calcularea zilnică a €STR a funcționat corespunzător, iar metodologia s-a dovedit fiabilă.

BCE continuă să analizeze cu atenție impactul schimbărilor climatice asupra perspectivelor stabilității prețurilor și asupra sistemului financiar. Aceasta include înțelegerea intensității emisiilor de dioxid de carbon aferente portofoliilor de creditare bancară și elaborarea unui cadru analitic pentru efectuarea unei analize-pilot privind testarea la stres a sectorului bancar din zona euro prin prisma riscurilor climatice. BCE contribuie la eforturile de combatere a schimbărilor climatice prin propriile decizii de investiții și activități de mediu. Am redus emisiile de dioxid de carbon și consumul de energie pe postul de lucru cu 74% și, respectiv, 54% în perioada 2008‑2018.

În anul 2019, s-a reaccentuat importanța de a interacționa cu un public mai larg decât piețele financiare și experții în domeniu, precum și de a acorda mai multă atenție preocupărilor cetățenilor. Printre inițiative s-au numărat concursul #EUROat20, o nouă serie de videoclipuri „BCE explică” și un podcast lunar.

Frankfurt pe Main, mai 2020

Christine Lagarde

Președintă

Anul în cifre

1 Activitatea economică din zona euro s-a temperat pe fondul presiunilor inflaționiste scăzute

După nivelul maxim consemnat la jumătatea anului 2018, economia globală a încetinit considerabil în 2019 pe fondul unei intensificări puternice a incertitudinilor privind schimburile comerciale. Decelerarea a fost generalizată și sincronizată la nivelul țărilor. În acest context, creșterea economică din zona euro a continuat să se tempereze, ajungând la 1,2% de la 1,9% în anul precedent. Moderarea creșterii din 2019 s-a datorat cu precădere unei evoluții mai modeste a schimburilor comerciale internaționale, în contextul unor incertitudini prelungite pe plan mondial. Totodată, temperarea a fost atenuată de condițiile favorabile de finanțare, de creșterea în continuare a ocupării forței de muncă și de majorările salariale, de orientarea ușor expansionistă a politicii fiscale în zona euro, precum și de continuarea avansului – deși într-un ritm mai lent – al activității economice globale. Piețele forței de muncă din zona euro au continuat să se îmbunătățească, în timp ce creșterea productivității a consemnat o decelerare substanțială. Presiunile inflaționiste au rămas la un nivel scăzut pe ansamblu. Inflația totală s-a redus la 1,2% pe seama încetinirii dinamicii prețurilor produselor energetice și ale alimentelor, în timp ce inflația de bază a rămas la un nivel modest. Condițiile favorabile de finanțare au sprijinit în continuare creșterea creditului și a masei monetare. Randamentele obligațiunilor guvernamentale din zona euro s-au diminuat semnificativ, în timp ce cotațiile acțiunilor din zona euro au crescut în principal pe seama scăderii ratelor de actualizare. Avuția gospodăriilor populației a fost susținută de câștigurile din reevaluarea patrimoniului imobiliar și a activelor financiare.

1.1 Economia globală a încetinit considerabil

În cursul anului 2019, creșterea economică globală a consemnat un declin puternic. După nivelul maxim atins la jumătatea anului 2018, economia globală a încetinit considerabil, crescând într-un ritm cu mult sub media istorică și totodată cel mai redus de la criza financiară mondială (Graficul 1). Decelerarea globală a fost generalizată și sincronizată la nivelul țărilor. În marile economii dezvoltate precum Statele Unite, Regatul Unit și Japonia, aceasta a reflectat o scădere de la rate de creștere situate deasupra mediei. În China, creșterea a înregistrat cel mai scăzut ritm din 1990 până în prezent și s-a situat aproximativ la nivelul potențial estimat la momentul actual. În alte economii de piață emergente importante, expansiunea a fost în general modestă, reflectând parțial o redresare lentă după recesiunile recente.

Încetinirea economică globală s-a datorat declinului consemnat de producția sectorului prelucrător și decelerării considerabile înregistrate de dinamica schimburilor comerciale și a investițiilor. În schimb, avansul din sectorul serviciilor s‑a moderat într-o măsură mai mică, fiind sprijinit de o creștere relativ robustă a consumului și de îmbunătățirea continuă a piețelor forței de muncă.

Incertitudinile privind schimburile comerciale s-au intensificat puternic și s-au menținut la un nivel ridicat, slăbind economia globală. Tensiunile comerciale dintre Statele Unite și China au escaladat, după cum sugerează o gamă de indicatori diferiți^[1]. Ambele țări au majorat tarifele aplicate schimburilor comerciale bilaterale. Până la finele anului 2019 majoritatea schimburilor comerciale bilaterale SUA-China făcuseră obiectul unor majorări tarifare. Incertitudinile privind schimburile comerciale s-au diminuat relativ, în condițiile în care, în luna decembrie, a fost anunțată „faza întâi” a unui acord comercial, după negocierile suplimentare dintre cele două țări, demarate la jumătatea lunii octombrie. Acordul a fost semnat la 15 ianuarie 2020. Pe fondul tensiunilor ridicate privind schimburile comerciale, majorarea tarifelor a determinat declinul accentuat al schimburilor comerciale, în timp ce intensificarea incertitudinilor și deteriorarea încrederii în economie au frânat creșterea investițiilor în 2019 (Graficul 2).

Inflația la nivel mondial a rămas modestă în 2019, reflectând ritmul redus de creștere economică globală (Graficul 3). În zona OCDE, rata anuală a inflației IPC a coborât de la aproape 3% în a doua jumătate a anului 2018 la 2,1% în luna decembrie 2019 pe seama diminuării prețurilor produselor energetice și a încetinirii dinamicii prețurilor alimentelor. Cu toate acestea, inflația de bază (exclusiv produse energetice și alimente) s-a menținut relativ la același nivel de aproape 2% în cursul anului.

Prețurile petrolului au fluctuat în cursul anului, ca urmare a dinamicii ofertei de petrol în prima jumătate a anului și a anticipațiilor privind cererea globală în a doua jumătate a anului. Prețul petrolului a fluctuat între 53 USD/baril și 74 USD/baril în 2019. În prima jumătate a anului, limitarea peste așteptări a producției de către OPEC+ (un grup de producători importanți de petrol), precum și tensiunile geopolitice au susținut trendul ascendent al prețurilor petrolului. În a doua jumătate a anului, prețurile petrolului au coborât în contextul preocupărilor legate de tensiunile privind schimburile comerciale și de eventualul impact asupra economiei globale. Efectele întreruperii producției în Arabia Saudită după un atac cu dronă pe 14 septembrie au fost temporare, în condițiile în care stocurile mari și restabilirea rapidă a capacității de producție au contribuit la amortizarea șocului.

Euro s-a depreciat cu 1,6% în termeni nominali efectivi în cursul anului 2019 (Graficul 4). În termeni bilaterali, această evoluție a fost determinată de deprecierea monedei euro față de dolarul SUA și yenul japonez. Cursul de schimb al euro față de lira sterlină a scăzut de asemenea, dar a înregistrat o volatilitate semnificativă pe tot parcursul anului 2019, în principal pe seama modificărilor consemnate de evoluția procesului Brexit.

La finele anului 2019 perspectivele privind creșterea economică globală implicau o moderare a acesteia pe fondul ajungerii la maturitate a ciclului economic în economiile dezvoltate și al intrării treptate a Chinei pe un trend de creștere mai redus, în timp ce redresarea din alte economii de piață emergente se menținea fragilă. Aceste perspective erau marcate de incertitudini și, pe ansamblu, riscurile la adresa activității economice globale erau în sensul scăderii^[2]. În măsura în care evoluția modestă din sectorul prelucrător se extindea la sectorul serviciilor, activitatea economică globală putea consemna o decelerare mai rapidă. În China, o încetinire mai puternică putea avea un efect mai amplu asupra economiei globale, în timp ce o escaladare a disputei comerciale ar fi exacerbat impactul negativ asupra fluxurilor comerciale globale. În Europa, în special, exista riscul ca Statele Unite să impună tarife comerciale unor bunuri dintr-o serie de țări. În general, intensificarea tensiunilor geopolitice putea avea o influență adversă asupra creșterii economice globale și asupra schimburilor comerciale. În plus, în pofida unei ieșiri ordonate a Regatului Unit din Uniunea Europeană, existau incertitudini privind viitoarea relație UE-UK, iar rezultatul negocierilor continua să fie un risc în sensul scăderii. Totodată, reevaluarea abruptă a activelor pe piețele financiare internaționale putea diminua apetitul pentru risc la nivel global și putea afecta activitatea economiei reale.

1.2 Creșterea economică în zona euro a consemnat o moderare, în timp ce piețele forței de muncă au continuat să se amelioreze

Ritmul anual de creștere a PIB real în zona euro a continuat să se modereze în 2019, ajungând la 1,2%, după un avans de 1,9% în anul precedent (Graficul 5). Spre deosebire de decelerarea creșterii care a avut loc în 2018 și care a fost determinată de moderarea dinamicii atât a cererii externe, cât și a cererii interne, temperarea creșterii în 2019 s-a datorat cu precădere unei evoluții semnificativ mai modeste a schimburilor comerciale internaționale, în contextul unor incertitudini prelungite pe plan mondial. Totodată, expansiunea zonei euro a continuat să fie sprijinită de condițiile favorabile de finanțare, de creșterea în continuare a ocupării forței de muncă și de majorările salariale, de orientarea ușor expansionistă a politicii fiscale în zona euro și de continuarea avansului – deși într-un ritm mai lent – al activității economice globale.

Creșterea economică în anul 2019 a fost determinată de sectorul serviciilor și de cel al construcțiilor, care au manifestat în continuare reziliență pe seama cererii interne robuste din zona euro. Activitatea din sectorul industrial a continuat să se tempereze în zona euro (Graficul 6), reflectând repercusiunile negative ale încetinirii cererii externe. În schimb, a existat doar un număr limitat de semnale care au indicat că dinamica mai modestă a cererii externe a afectat serviciile în anul 2019^[3].

În 2019, cererea internă a continuat să aibă o contribuție pozitivă la creșterea economică din zona euro, pe seama condițiilor favorabile de finanțare și a ameliorării piețelor forței de muncă. Consumul privat și încrederea consumatorilor au rămas reziliente în anul 2019 (a se vedea Caseta 1). Cheltuielile populației au fost sprijinite de creșterea gradului de ocupare a forței de muncă și de majorările salariale, care au dus la avansul veniturilor agregate din muncă. După încetinirea treptată începând cu 2018, investițiile corporative s-au menținut moderate în 2019. Mediul extern mult mai puțin dinamic și intensificarea incertitudinilor globale au afectat deciziile firmelor privind investițiile. În pofida acestui fapt și a evoluțiilor modeste înregistrate de rentabilitatea companiilor, dar și a scăderii gradului de utilizare a capacităților de producție, investițiile corporative au continuat să aibă o contribuție pozitivă la creșterea economică, susținută de condițiile favorabile de finanțare. Creșterea investițiilor în produse de proprietate intelectuală, care manifestă tendința de a fi volatilă, a fost deosebit de puternică^[4]. Totodată, investițiile în obiective rezidențiale au consemnat o încetinire după redresarea puternică, prelungită din anii anteriori, în paralel cu o moderare a ritmului de creștere a piețelor imobiliare în zona euro. Această decelerare a reflectat în principal constrângeri tot mai accentuate pe partea ofertei de locuințe – în special legate de deficitul de forță de muncă, de blocaje în procesul de reglementare și de procesul de reducere a datoriilor – care au limitat creșterea în sectorul construcțiilor în cursul anului 2019.

Sectorul extern a avut o contribuție netă negativă la PIB al zonei euro în 2019. Cu excepția exporturilor către Statele Unite, care au crescut într-un ritm mai lent, declinul a fost generalizat, în principal din cauza evoluțiilor nefavorabile ale exporturilor de bunuri de capital și de autoturisme. Schimburile comerciale în interiorul zonei euro au scăzut de asemenea, în special ca urmare a reducerii accentuate de la nivelul bunurilor intermediare, care a reflectat disfuncționalitățile lanțurilor de producție în zona euro.

Piețele forței de muncă din zona euro au continuat să se amelioreze, în timp ce creșterea productivității a înregistrat o decelerare substanțială

Piețele forței de muncă din zona euro au continuat să se amelioreze în 2019 (Graficul 7). Această ameliorare a fost un element cheie care a sprijinit activitatea economică în anul 2019.

Potrivit unei analize bazate pe indicatorii sintetici ai pieței forței de muncă, nivelul activității pe piețele forței de muncă a fost apropiat în trimestrul II 2019 de vârful atins anterior crizei. Totodată, ritmul de creștere consemnat de piețele forței de muncă s-a menținut peste media pe termen lung, deși, recent, s-a moderat într-o oarecare măsură^[6]. Evoluția favorabilă a piețelor forței de muncă a avut loc pe fondul continuării creșterii ofertei de forță de muncă, ilustrând parțial participarea în număr mai mare a persoanelor ocupate mai vârstnice, consecință a reformelor anterioare care au majorat vârsta legală de pensionare^[7].

Populația ocupată s-a majorat cu 1,2% în 2019, ceea ce reprezintă o rată robustă de creștere comparativ cu evoluția dinamicii PIB. Dinamica productivității muncii pe persoană ocupată a fost de 0,0% în 2019, după un nivel de 0,4% în 2018^[8]. În pofida creșterilor consemnate de oferta forței de muncă, rata șomajului a continuat să scadă și a ajuns la 7,6% în 2019, nivel apropiat de cel din 2007. Totuși, dispersia ratelor șomajului la nivelul țărilor din zona euro s-a menținut ridicată.

Economia digitală necesită monitorizare

Potrivit literaturii de specialitate, digitalizarea are impact asupra mai multor variabile economice fundamentale care sunt relevante pentru politica monetară. Dovezile empirice privind efectele digitalizării sugerează că este posibil ca acestea să stimuleze activitatea și productivitatea, în timp ce efectul general asupra inflației nu este clar deocamdată^[9]. În 2019, gradul de digitalizare a economiilor din UE a variat între aproximativ 40 în cazul celor mai puțin digitale și circa 70 pentru cele mai digitale economii, potrivit Indicelui economiei și societății digitale (Digital Economy and Society Index – DESI) al Comisiei Europene (Graficul 8). Deși au consemnat rezultate relativ similare în ceea ce privește conectivitatea, economiile din UE au înregistrat o omogenitate mai redusă la nivelul capitalului uman, al utilizării internetului, al integrării tehnologiei digitale și al serviciilor publice digitale.

Politicile structurale ar trebui să contribuie la soluționarea principalelor probleme

Implementarea politicilor structurale în țările din zona euro trebuie intensificată în mod substanțial în vederea stimulării productivității și a potențialului de creștere în zona euro, reducerii șomajului structural și sporirii rezilienței economiei. Sunt vizate politicile structurale menite să amelioreze funcționarea piețelor forței de muncă, să sporească concurența pe piața bunurilor și serviciilor și pe piața factorilor de producție și să consolideze mediul de afaceri^[10]. Totodată, sunt necesare politici structurale care să contribuie la soluționarea problemelor actuale și viitoare generate, de exemplu, de îmbătrânirea populației, digitalizare și schimbările climatice. Recomandările specifice fiecărei țări (RST) se referă la recomandări ajustate în funcție de caracteristicile fiecărei țări privind stimularea creșterii economice și rezilienței. RST sunt aprobate de statele membre în Consiliul European. În luna februarie 2019, Comisia Europeană a ajuns la concluzia că 95% din recomandările privind politicile fie nu au fost implementate, fie, în cel mai bun caz, au fost implementate într-o „anumită” măsură^[11].

Orientarea ușor expansionistă a politicii fiscale a reprezentat un sprijin relativ pentru activitatea economică

După ce timp de cinci ani a fost relativ neutră, orientarea politicii fiscale din zona euro^[12] a devenit expansionistă, deși într-o ușoară măsură, în 2019 (Graficul 9). Relaxarea orientării a sprijinit activitatea economică în zona euro. Aceasta a reflectat măsurile fiscale expansioniste care au fost implementate în unele țări membre importante, în principal scăderi ale impozitelor directe, precum și majorări ale cheltuielilor publice. Conform proiecțiilor macroeconomice ale experților Eurosistemului din luna decembrie 2019, ponderea în PIB a deficitului bugetar agregat din zona euro a crescut ușor în anul 2019 la 0,7% din PIB. Scăderea soldului bugetar a reflectat orientarea mai expansionistă a politicii fiscale, care a fost parțial compensată de economisirile la nivelul plăților de dobânzi, în timp ce contribuția componentei ciclice s-a menținut, în mare parte, nemodificată.

Ponderea în PIB a datoriei publice agregate din zona euro a continuat să scadă în 2019 și a ajuns la 84,5% din PIB la finele anului. Cu toate acestea, ponderea datoriei în PIB a rămas ridicată într-o serie de țări. La reducerea ponderii datoriei agregate au contribuit diferențialele favorabile dintre rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere economică, precum și soldurile primare pozitive, dar în scădere. Deși niciuna din țările din zona euro nu făcea obiectul componentei corective a Pactului de stabilitate și creștere (PSC) la finele anului 2019, conform Comisiei Europene, proiectele de planuri bugetare pentru anul 2020 a opt dintre țările din zona euro, dintre care multe consemnau ponderi ale datoriei publice de aproape sau de peste 100% din PIB, prezentau un risc de neconformitate cu prevederile Pactului de stabilitate și creștere^[13].

1.3 Presiunile inflaționiste au rămas la un nivel scăzut

Inflația totală în zona euro s-a situat, în medie, la 1,2% în anul 2019, în scădere de la 1,8% în 2018^[14]. Acest declin a reflectat, în esență, diminuarea contribuțiilor din partea celor două componente mai volatile, produsele energetice și alimentele. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente, o măsură a inflației de bază, s‑a menținut la un nivel modest, situându-se, în medie, la 1,0% în 2019, la fel ca în 2018 și 2017, în pofida unei majorări consemnate spre finalul anului (Graficul 10).

Scăderea ratei medii anuale a inflației în anul 2019 comparativ cu valoarea din 2018 a reflectat îndeosebi evoluția prețurilor produselor energetice. Contribuția dinamicii prețurilor alimentelor la inflația IAPC totală a scăzut de la 0,4 puncte procentuale în 2018 la 0,3 puncte procentuale în 2019. Pe parcursul anului, traiectoria ratei inflației măsurate prin prețurile alimentelor a reflectat în principal evoluția componentei volatile a alimentelor neprocesate. Dinamica prețurilor alimentelor procesate a fluctuat în jurul valorii de 1,9% în 2019, în scădere ușoară față de media anului 2018. Creșterea prețurilor de producție ale bunurilor de consum alimentare, precum și cea a prețurilor materiilor prime alimentare (reflectată de prețurile la poarta fermei de la nivelul UE), doi factori determinanți ai prețurilor alimentelor procesate, arată că, în contextul unei concurențe ridicate, aceste majorări ale costurilor nu au fost transmise integral către prețurile de consum ale alimentelor.

Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente, asemenea altor măsuri ale inflației de bază, a înregistrat, în linii mari, fluctuații minore în cea mai mare parte a anului și s-a menținut la o valoare inferioară mediei sale istorice, în pofida ușoarei majorări consemnate la sfârșitul anului 2019. Caseta 2 de mai jos analizează relația dintre inflația de bază și activitatea economică, precum și evoluțiile economice în sens mai larg, ulterioare izbucnirii crizei financiare mondiale. Dinamica redusă a prețurilor produselor industriale non-energetice și cea a prețurilor serviciilor au contribuit la nivelurile modeste ale inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente. Rata inflației măsurată prin prețurile produselor industriale non-energetice s-a situat, în medie, la 0,3% în 2019, valoare nemodificată față de 2018 și față de media sa calculată începând din 2015. Indicatorii referitori la presiunile asupra prețurilor în diferite etape ale procesului de stabilire a prețurilor arată că dinamica anuală a prețurilor de producție ale bunurilor de consum nealimentare a rămas relativ stabilă pe parcursul anului, situându-se însă la un nivel semnificativ mai ridicat față de media sa începând din 2015. Această evoluție sugerează că unele creșteri ale costurilor au fost absorbite în etapa comerțului cu amănuntul. Totodată, spre deosebire de anul 2018, în 2019, variația medie anuală a prețurilor de import ale bunurilor de consum nealimentare a fost pozitivă, reflectând, între alți factori, deprecierea monedei euro. Inflația măsurată prin prețurile serviciilor a consemnat o relativă volatilitate legată de evoluția prețurilor serviciilor de turism, ca urmare a unui efect statistic^[15]. Făcând abstracție de această volatilitate lunară, inflația măsurată prin prețurile serviciilor a consemnat fluctuații minore și s-a situat, în medie, la un nivel de 1,5% în 2019, neschimbat față de cel din 2018 și doar marginal mai ridicat față de media sa calculată începând din 2015. Pe ansamblu, prețurile serviciilor, la care costurile cu forța de muncă au o contribuție majoră, au înregistrat în continuare majorări inferioare creșterilor salariale.

Presiunile din partea costurilor pe plan intern, măsurate prin dinamica deflatorului PIB, s-au intensificat, în medie, în 2019, consemnând o rată de creștere peste nivelul mediu din 2018 și peste media sa calculată începând din 2015 (Graficul 11). Remunerarea pe salariat și-a menținut în 2019 dinamica anuală robustă, situându-se, în medie, la nivelul de 2,0%, în ușoară scădere față de media anului 2018, însă peste media sa calculată începând din 2015. Această dinamică a fost temperată de evoluțiile contribuțiilor la asigurările sociale^[21], în timp ce ritmul de creștere salarială s-a accelerat în 2019 comparativ cu 2018, în concordanță cu reducerea în continuare a ratei șomajului și în pofida atenuării avansului economic în zona euro (a se vedea Secțiunea 1.2 de mai sus). Ritmul mediu robust de creștere a remunerării pe salariat a determinat totuși o intensificare a dinamicii costurilor unitare cu forța de muncă, având în vedere stagnarea productivității în 2019. Pe lângă accelerarea creșterii costurilor unitare cu forța de muncă, avansul dinamicii deflatorului PIB a reflectat totodată o revigorare a evoluției profiturilor (calculate pe baza excedentului brut de exploatare), care consemnase o atenuare semnificativă în cursul anului 2018. În contextul în care productivitatea a înregistrat fluctuații minore în anul 2019, redresarea dinamicii profiturilor în 2019 a reflectat cel mai probabil ameliorarea raportului de schimb și evoluțiile din sectoarele economice care au fost mai puțin afectate de încetinirea activității globale și a schimburilor comerciale^[22]. Acestea au inclus, între altele, sectorul construcțiilor și cel imobiliar, care au raportat, de asemenea, o rată ridicată de creștere a deflatorilor VAB, care a urcat, în medie, până la 4,6% în 2019 în cazul sectorului construcțiilor.

Anticipațiile privind inflația pe termen mai lung au scăzut în cursul anului 2019. Conform Sondajului în rândul specialiștilor în prognoză realizat de BCE, anticipațiile privind inflația peste cinci ani au coborât de la 1,9% în trimestrul IV 2018 la 1,7% în trimestrul IV 2019. Indicatorii financiari ai anticipațiilor privind inflația pe termen mai lung, precum rata forward peste 5 ani aferentă operațiunilor swap cu maturitate de 5 ani indexate la inflație, au consemnat, de asemenea, o scădere. Totuși, aceștia s‑au stabilizat spre sfârșitul anului, chiar dacă se situează încă la niveluri reduse.

1.4 Condițiile favorabile de finanțare au sprijinit în continuare creșterea creditului și a masei monetare

În anul 2019, piețele financiare din zona euro au resimțit în principal efectele încetinirii activității economice într-un context caracterizat prin persistența unor rate scăzute ale inflației, incertitudinile asociate unor factori politici determinând reducerea apetitului pentru risc al investitorilor în anumite perioade ale anului, precum și prin măsuri suplimentare de relaxare a politicii monetare. Atât ratele dobânzilor pe piața monetară, cât și randamentele obligațiunilor pe termen mai lung s-au diminuat considerabil, în timp ce cotațiile acțiunilor s-au majorat în ansamblu, susținute de scăderea ratelor de actualizare. Fluxurile de finanțare din surse externe către companiile nefinanciare s-au stabilizat în linii mari în anul 2019 pe un palier sensibil inferior celui mai recent vârf din anul 2017, însă împrumuturile de la bănci și emisiunea de titluri de natura datoriei și-au păstrat caracterul solid, susținute de condițiile favorabile de finanțare; emisiunea netă de acțiuni necotate s-a situat la un nivel robust, pe fondul unui număr sporit de fuziuni și achiziții. Continuarea expansiunii creditului bancar acordat sectorului privat, dublată de costurile de oportunitate scăzute ale deținerilor de active M3, a contribuit la susținerea ritmurilor de creștere a masei monetare. Condițiile favorabile de finanțare au reflectat orientarea acomodativă a politicii monetare a BCE și capacitatea sistemului bancar de a transmite acest caracter acomodativ la nivelul ratelor dobânzilor active în relația cu firmele și populația. Câștigurile din reevaluarea deținerilor de active financiare și a patrimoniului imobiliar au contribuit la creșterea avuției gospodăriilor populației, care la rândul său a susținut dinamizarea consumului privat.

Randamentele obligațiunilor guvernamentale din zona euro s-au diminuat considerabil în anul 2019, cele pe termen lung atingând valori negative pe perioada verii. Scăderea a reflectat preocupările în creștere cu privire la amploarea și durata temperării activității economice din zona euro și la impactul acesteia asupra evoluției inflației. Măsurile acomodative de politică monetară în Statele Unite, creșterea aversiunii la risc pe plan internațional în contextul tensiunilor comerciale dintre SUA și China și al Brexit, precum și sporirea anticipațiilor pe piețele financiare privind relaxarea în continuare a politicii monetare a BCE au avut, de asemenea, un aport la diminuarea ratelor dobânzilor fără risc în zona euro. După anunțul din luna septembrie referitor la setul de măsuri vizând relaxarea politicii monetare a BCE, publicarea unor date macroeconomice pentru zona euro întrucâtva mai favorabile și relativa stabilizare a aversiunii la risc la nivel global au contribuit la o redresare treptată a randamentelor obligațiunilor guvernamentale din zona euro. Cu toate acestea, randamentul obligațiunilor suverane cu scadența la zece ani din zona euro, calculat ca medie ponderată cu PIB al țărilor emitente, s-a situat la 0,28% în data de 31 decembrie 2019, nivel inferior cu 74 de puncte de bază celui consemnat la 1 ianuarie 2019. Spread-ul între randamentul obligațiunilor guvernamentale cu scadența la zece ani emise în zona euro și cel al Bund-urilor germane cu scadența similară s-a diminuat, într-o măsură semnificativă în unele țări, pe fondul atenuării incertitudinilor asociate politicii fiscale.

Cotațiile acțiunilor din zona euro s-au majorat semnificativ în anul 2019. Indicele cu bază largă aferent cotațiilor acțiunilor companiilor nefinanciare din zona euro a consemnat un avans de 20,7% în perioada analizată, iar cel aferent cotațiilor acțiunilor băncilor din zona euro a crescut cu 9,7% (Graficul 13). Ratele mai scăzute de actualizare au acționat ca principal determinant al evoluțiilor înregistrate de cotațiile acțiunilor, în timp ce așteptările privind câștigurile s-au menținut modeste, iar variațiile primelor de risc – legate îndeosebi de dinamica evoluțiilor aferente disputei comerciale dintre SUA și China și negocierilor vizând Brexit – au avut un impact negativ asupra acțiunilor.

Fluxurile de finanțare din surse externe pe segmentul companiilor nefinanciare s-au stabilizat în linii mari în anul 2019, pe un palier sensibil inferior celui mai recent vârf din anul 2017 (Graficul 14). În același timp însă, dinamica împrumuturilor de la bănci și emisiunea de titluri de natura datoriei și-au păstrat caracterul solid, susținute de condițiile favorabile de finanțare, iar emisiunea netă de acțiuni necotate s-a situat la un nivel robust, pe fondul majorării numărului de fuziuni și achiziții. Pe de altă parte, s-au consemnat o temperare din perspectiva celorlalte surse de finanțare (inclusiv creditele intragrup și creditele comerciale) și un declin al emisiunii nete de acțiuni cotate (evoluție care a reflectat costul ridicat al finanțării prin emisiune de acțiuni comparativ cu alte surse de finanțare). Ratele dobânzilor active practicate de bănci au continuat să se reducă, în linii mari în concordanță cu evoluția ratelor dobânzilor pe piață, atingând noi minime istorice pe parcursul perioadei analizate.

Măsurile suplimentare de relaxare a politicii monetare a BCE pe parcursul anului 2019 s-au transmis la nivelul condițiilor de finanțare, care au devenit mai favorabile. Aceasta s-a datorat parțial faptului că unele dintre măsurile introduse în anul 2019 – precum cea de-a treia serie de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung (OTRTL III) și sistemul pe două niveluri pentru remunerarea rezervelor – au vizat susținerea capacității de intermediere a sectorului bancar (a se vedea Secțiunea 2.1). Totodată, sistemul bancar a înregistrat noi progrese în procesul de redresare bilanțieră, din perspectiva creșterii nivelului de capitalizare și a îmbunătățirii calității activelor.

Avuția netă a gospodăriilor populației s-a majorat sensibil în primele trei trimestre din 2019, sprijinind astfel consumul privat. În pofida unei pierderi de ritm pe piețele imobiliare rezidențiale, avuția netă a fost susținută de creșterea în continuare a prețurilor locuințelor, care a generat câștiguri semnificative din reevaluarea patrimoniului imobiliar al gospodăriilor populației. În plus, gospodăriile populației au înregistrat câștiguri notabile și din reevaluarea deținerilor de active financiare. Totodată, majorarea prețurilor locuințelor și condițiile favorabile de finanțare au contribuit la persistența trendului gradual ascendent al dinamicii anuale a creditelor bancare acordate populației pentru achiziționarea de locuințe. Gradul de îndatorare brută a acestui sector – măsurat ca pondere în venitul disponibil brut nominal al populației – a fost în continuare sensibil superior mediei din perioada anterioară crizei.

În ansamblu, creditarea bancară a sectorului privat a fost solidă, dinamica sa anuală (date ajustate cu volumul vânzărilor de credite, al operațiunilor de securitizare și cu datele aferente gestionării centralizate fictive a fondurilor – notional cash pooling) intensificându-se la 3,7% în luna decembrie 2019, față de 3,4% în aceeași perioadă a anului anterior. Dinamica activității de creditare și-a păstrat rolul de determinant major al expansiunii masei monetare (a se vedea segmentele de culoare albastră ale coloanelor din Graficul 16). Pe de altă parte, fluxurile monetare externe și-au sporit aportul la dinamica M3 (a se vedea segmentele de culoare galbenă ale coloanelor din Graficul 16). Astfel, ritmul anual de creștere a M3 s-a redresat în anul 2019 (Graficul 15). În timp ce sistarea achizițiilor nete din cadrul programului de achiziționare de active la finele anului 2018 a acționat ca factor inhibitor al creșterii M3 (a se vedea segmentele de culoare roșie ale coloanelor din Graficul 16), reluarea acestora în luna noiembrie 2019 a exercitat doar o influență restrânsă asupra dinamicii masei monetare în anul 2019.

Din perspectiva instrumentelor, depozitele overnight au acționat în continuare ca principal determinant al expansiunii M3, pe fondul costului redus de oportunitate aferent deținerii de depozite cu un grad ridicat de lichiditate într-un context caracterizat de rate foarte scăzute ale dobânzilor și o curbă plată a randamentelor. Majorarea depozitelor overnight a reflectat expansiunea puternică a acestui tip de plasamente deținute atât de populație, cât și de companiile nefinanciare. În aceste condiții, agregatul monetar în sens restrâns M1, care include numerarul în circulație și depozitele overnight, și-a continuat creșterea într-un ritm robust.

2 Politica monetară: hotărâre fermă de a acționa în funcție de situație

Într-un context caracterizat de încetinirea economiei zonei euro, de riscuri mai persistente în sensul scăderii și de perspective ale inflației în continuare inferioare obiectivului Consiliului guvernatorilor BCE privind inflația pe termen mediu, Consiliul guvernatorilor a recurs la trei runde succesive de măsuri suplimentare de acomodare monetară pe parcursul anului 2019. Aceste intervenții succesive au evidențiat hotărârea fermă a Consiliului guvernatorilor de a acționa în funcție de situație pentru a sprijini revenirea inflației pe traiectoria unei convergențe susținute către obiectivul său pe termen mediu. Având în vedere intervalul de timp necesar pentru ca efectele tuturor acestor măsuri să fie resimțite pe deplin la nivelul economiei zonei euro, Consiliul guvernatorilor a continuat să monitorizeze îndeaproape evoluția inflației și transmisia măsurilor de politică monetară în derulare, fiind în continuare pregătit să își ajusteze toate instrumentele, după caz, pentru a asigura că inflația evoluează într‑un mod susținut în direcția obiectivului urmărit, în concordanță cu angajamentul său în favoarea simetriei. La sfârșitul anului 2019, activele de politică monetară aveau o pondere de 70% în totalul activelor din bilanțul Eurosistemului. Dimensiunea bilanțului s-a stabilizat în 2019 la nivelul de 4 700 de miliarde EUR atins la finele anului precedent. Riscurile asociate bilanțului de mari dimensiuni au fost în continuare atenuate prin intermediul cadrului BCE de gestionare a riscurilor.

2.1 O primă rundă de măsuri de politică monetară vizând menținerea unui grad amplu de acomodare monetară în contextul intensificării influențelor externe nefavorabile

Ulterior deteriorării perspectivelor economice la sfârșitul anului 2018, datele noi din prima parte a anului 2019 au fost în continuare sub așteptări, pe seama cererii externe mai modeste și a unei serii de factori specifici unor țări și sectoare, semnalând un ritm de creștere mai puțin alert decât cel anticipat pe orizontul apropiat de timp. Totodată, existau incertitudini considerabile în privința caracterului tranzitoriu sau persistent al factorilor inhibitori ai creșterii economice din zona euro, și implicit în privința măsurii în care încetinirea activității pe termen scurt urma să afecteze perspectivele creșterii pe termen mediu. În acest context, Consiliul guvernatorilor a recunoscut că balanța riscurilor la adresa perspectivelor creșterii economice pentru zona euro s-a înclinat în sensul unui nivel mai redus al acesteia, pe seama persistenței incertitudinilor legate de factori geopolitici și a amenințării protecționismului, a vulnerabilităților pe piețele emergente și a volatilității piețelor financiare. Consiliul guvernatorilor a subliniat că este necesar ca politica monetară să se caracterizeze în continuare prin răbdare, prudență și consecvență. Chiar și în contextul în care condițiile avantajoase de finanțare, dinamica favorabilă a pieței forței de muncă și majorarea câștigurilor salariale ar continua să sprijine expansiunea zonei euro și intensificarea graduală a presiunilor inflaționiste, Consiliul guvernatorilor a reiterat necesitatea unui stimul monetar semnificativ pentru a asigura convergența în continuare susținută a ratelor inflației către niveluri inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu.

Datele economice devenite disponibile pe perioada primăverii au fost în continuare modeste, sugerând o moderare considerabilă a ritmului expansiunii economice, de natură să se prelungească și mai departe în anul 2019. Astfel, activitatea din sectorul prelucrător a consemnat o pierdere însemnată de ritm, în principal pe fondul influențelor externe nefavorabile, în condițiile în care dinamica activității economice globale și cea a schimburilor comerciale la nivel internațional s-au menținut modeste. Ritmul mai scăzut de creștere economică a fost de natură să încetinească ajustarea inflației către obiectivul pe termen mediu al Consiliului guvernatorilor.

Prin urmare, ca răspuns la revizuirea semnificativă în sens descendent a perspectivelor creșterii economice și inflației, Consiliul guvernatorilor a hotărât, în cadrul ședinței din luna martie, asupra unui set de măsuri de politică monetară menit să asigure un grad sporit de acomodare monetară. Acesta era de natură să susțină acumularea în continuare de presiuni din surse interne asupra prețurilor și evoluția inflației totale pe termen mediu, precum și să sporească reziliența economiei zonei euro într-un context caracterizat de incertitudini pe plan global. Astfel, Consiliul guvernatorilor a adoptat următoarele măsuri. În primul rând, s-a hotărât decalarea componentei calendaristice a orientării viitoare a ratelor dobânzilor. Mai exact, Consiliul guvernatorilor anticipa menținerea ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE la nivelurile actuale cel puțin până la sfârșitul anului 2019 și, în orice caz, atât timp cât va fi necesar pentru a asigura convergența în continuare susținută a ratelor inflației către niveluri conforme cu obiectivul pe termen mediu. În al doilea rând, Consiliul guvernatorilor și-a reiterat intenția de a continua reinvestirea, în totalitate, a principalului aferent titlurilor ajunse la scadență achiziționate în cadrul programului de achiziționare de active (APP) pe o perioadă extinsă după data la care va începe să majoreze ratele dobânzilor reprezentative ale BCE și, în orice caz, atât timp cât va fi necesar pentru menținerea unor condiții favorabile de lichiditate și a unui grad amplu de acomodare monetară. Având în vedere conexiunea dintre semnalele privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor reprezentative și reinvestiri, orizontul anticipat al reinvestirilor a fost decalat automat, consolidând semnalele referitoare la ratele dobânzilor și subliniind totodată hotărârea fermă a Consiliului guvernatorilor de a acționa în funcție de situație. În al treilea rând, suplimentar față de ajustarea semnalelor privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor reprezentative, s-a anunțat lansarea unei noi serii de operațiuni țintite de refinanțare pe termen mai lung (OTRTL III) trimestriale, care va începe în septembrie 2019 și se va încheia în martie 2021, fiecare dintre operațiuni având scadența la doi ani. Noua serie de OTRTL are drept obiectiv menținerea unor condiții favorabile de creditare bancară, pentru a păstra fluxul împrumuturilor către clienți la costuri accesibile. La rândul său, fluxul robust de credite acordate sectorului privat a susținut planurile de consum și de investiții ale populației și firmelor, contribuind la creșterea economică și sprijinind ajustarea inflației către obiectivul pe termen mediu al Consiliului guvernatorilor. În al patrulea rând, Consiliul guvernatorilor a decis efectuarea în continuare a operațiunilor de creditare ale Eurosistemului sub forma unor licitații cu rată fixă a dobânzii și alocare integrală atât timp cât va fi necesar și cel puțin până la încheierea perioadei de aplicare a rezervelor minime obligatorii care începe în luna martie 2021.

Ulterior anunțului referitor la noua serie de OTRTL, la următoarea ședință pe probleme de politică monetară, Consiliul guvernatorilor a anunțat că termenii exacți ai seriei OTRTL III vor fi comunicați la una dintre ședințele viitoare. În special, modalitatea de stabilire a prețurilor pentru noile operațiuni OTRTL III urma să țină cont de o evaluare riguroasă a canalului de transmisie a politicii monetare prin intermediul băncilor, precum și de noile evoluții ale perspectivelor economice. Totodată, având în vedere prelungirea peste așteptări a mediului caracterizat de rate negative ale dobânzilor, Consiliul guvernatorilor a adăugat că – în contextul evaluării sale periodice – va analiza dacă menținerea implicațiilor favorabile pentru economie ale ratelor negative ale dobânzilor necesită atenuarea posibilelor efecte secundare ale acestora asupra intermedierii bancare, în cazul în care s-ar produce astfel de efecte.

A doua rundă de măsuri menite să amplifice caracterul acomodativ al politicii monetare, într-un context caracterizat de deteriorarea încrederii în perspectivele inflației

Cele mai recente informații la jumătatea anului indicau faptul că o serie de influențe nefavorabile pe plan internațional, provenind în special din volumul în continuare redus al schimburilor comerciale internaționale și din extinderea și persistența incertitudinilor asociate mediului extern, continuă să afecteze perspectivele zonei euro. Acești factori exercitau un impact mai pronunțat asupra sectorului prelucrător din zona euro. De asemenea, rata inflației IAPC a continuat să scadă, în principal pe fondul unor factori temporari, iar măsurile inflației de bază au înregistrat noi fluctuații minore.

Având în vedere prelungirea perioadei de incertitudini și implicațiile acestora asupra perspectivelor inflației, Consiliul guvernatorilor a admis necesitatea ajustării orientării de politică monetară pentru a doua oară în anul 2019 și asigurării unui grad suplimentar de acomodare monetară pentru menținerea inflației pe traiectoria unei convergențe susținute către obiectivul său pe termen mediu. Prin urmare, Consiliul guvernatorilor a hotărât, în cadrul ședinței din luna iunie, consolidarea semnalelor privind ratele dobânzilor prin decalarea în continuare a componentei calendaristice a orientării viitoare a ratelor dobânzilor reprezentative. Mai exact, Consiliul guvernatorilor a anunțat că anticipează menținerea ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE la nivelurile actuale cel puțin până în prima jumătate a anului 2020 și, în orice caz, atât timp cât va fi necesar pentru a asigura convergența în continuare susținută a ratelor inflației către niveluri conforme cu obiectivul pe termen mediu. Totodată, Consiliul guvernatorilor a reconfirmat semnalele privind orientarea viitoare a reinvestirilor. De asemenea, Consiliul guvernatorilor a stabilit indicatorii de preț ai seriei OTRTL III. Rata dobânzii pentru fiecare operațiune a fost stabilită la un nivel cu 10 puncte de bază superior ratei medii aplicate operațiunilor principale de refinanțare ale Eurosistemului. În cazul băncilor pentru care valoarea netă a creditelor acordate eligibile depășea un nivel de referință, rata aplicată OTRTL III urma să fie mai redusă, putând coborî până la nivelul ratei medii a dobânzii la facilitatea de depozit plus 10 puncte de bază. S-a remarcat că introducerea acestor indicatori de preț asigură un echilibru rezonabil între recunoașterea evoluțiilor sănătoase la nivelul creditării bancare, pe de o parte, și importanța menținerii orientării acomodative, pe de altă parte.

Pe perioada verii, temperarea creșterii economice globale și nivelul scăzut al schimburilor comerciale internaționale au continuat să afecteze perspectivele zonei euro. De asemenea, prezența pe o perioadă prelungită a incertitudinilor a fost de natură să deterioreze în continuare sentimentul economic, îndeosebi în sectorul prelucrător. La rândul lor, evoluțiile prețurilor s-au menținut modeste, iar măsurile inflației de bază au înregistrat noi fluctuații minore. Indicatorii financiari ai anticipațiilor privind inflația pe termen mai lung au stagnat la minimele istorice atinse ulterior ședinței din luna iunie, în timp ce rezultatele sondajelor semnalau o reducere sensibilă a anticipațiilor pe termen mai lung.

În aceste condiții, Consiliul guvernatorilor a subliniat, în cadrul ședinței din luna iulie, că ratele inflației (atât cele înregistrate, cât și cele proiectate) s-au situat în mod persistent sub nivelurile care sunt în concordanță cu obiectivul său. Totodată, Consiliul guvernatorilor a considerat simetria obiectivului său privind inflația pe termen mediu ca fiind un aspect important pentru impulsionarea realizării unei ajustări susținute a inflației către obiectivul urmărit. Astfel, Consiliul guvernatorilor a considerat că este important să își demonstreze hotărârea fermă și capacitatea de a acționa și de a fi pregătit în vederea relaxării în continuare a orientării politicii monetare, prin ajustarea tuturor instrumentelor, după caz, pentru îndeplinirea obiectivului său privind inflația. Pe de altă parte, Consiliul guvernatorilor a afirmat că, în cazul în care perspectivele inflației pe termen mediu rămân inferioare obiectivului său, este decis să acționeze, în concordanță cu angajamentul său în favoarea simetriei în cadrul obiectivului privind inflația. Astfel, în acest context, Consiliul guvernatorilor a decis reintroducerea unei așa-numite înclinații spre relaxare în cadrul semnalelor privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor reprezentative, declarând că anticipează menținerea acestora la nivelurile actuale sau la niveluri inferioare. De asemenea, Consiliul guvernatorilor a încredințat comitetelor relevante ale Eurosistemului sarcina examinării opțiunilor, inclusiv a modalităților de consolidare a semnalelor privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor reprezentative, a măsurilor de atenuare, cum ar fi conceperea unui sistem pe niveluri pentru remunerarea rezervelor, și a opțiunilor referitoare la dimensiunea și structura unor posibile noi achiziții nete de active. Aceste anunțuri au deschis calea către eventuala implementare a unui pachet cuprinzător de măsuri la proxima ședință de politică monetară a Consiliului guvernatorilor, în cazul în care nu se consemna o ameliorare a perspectivelor inflației în conformitate cu obiectivul urmărit.

A treia rundă de acomodare monetară, constând într-un pachet cuprinzător de măsuri ca răspuns la persistența ratelor scăzute ale inflației

Proiecțiile macroeconomice pentru zona euro ale experților BCE din luna septembrie 2019 au indicat deteriorarea în continuare a perspectivelor inflației. În ansamblu, Consiliul guvernatorilor s-a confruntat cu o încetinire prelungită a economiei zonei euro, cu persistența riscurilor în sensul scăderii, precum și cu perspective ale inflației în continuare inferioare obiectivului său privind inflația pe termen mediu. Astfel, în urma rundelor succesive de revizuiri semnificative ale perspectivelor inflației, rata inflației pentru anul 2021 era proiectată în scădere de la 1,8% în cadrul proiecțiilor din decembrie 2018 la 1,5% în proiecțiile din septembrie 2019. Deteriorarea în continuare a perspectivelor inflației – în pofida faptului că anticipații substanțiale privind relaxarea suplimentară a politicii monetare erau deja reflectate de condițiile financiare incluse în proiecții – însemna că inflația era proiectată să devieze și mai mult de la nivelurile considerate de Consiliul guvernatorilor ca fiind în linie cu obiectivul său privind inflația. Măsurile inflației de bază s-au menținut modeste, iar indicatorii anticipațiilor privind inflația au rămas la niveluri scăzute. În aceste condiții, Consiliul guvernatorilor a convenit că o a treia rundă de relaxare a politicii monetare este justificată, pentru a sprijini revenirea inflației pe traiectoria unei convergențe susținute către obiectivul său pe termen mediu. Prin urmare, Consiliul guvernatorilor a adoptat următoarele hotărâri în luna septembrie.

În primul rând, s-a decis reducerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit cu 10 puncte de bază, până la -0,50% (Graficul 17). Aceasta a fost dublată de reformularea semnalelor Consiliului guvernatorilor privind traiectoria anticipată a ratelor dobânzilor reprezentative. Astfel, Consiliul guvernatorilor anticipa, la momentul respectiv, menținerea ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE la nivelurile actuale sau la niveluri inferioare până când va fi observat convergența robustă a perspectivelor inflației către un nivel inferior, dar suficient de apropiat de 2% în cadrul orizontului de proiecție, precum și reflectarea consecventă a acestei convergențe în dinamica inflației de bază.

În al doilea rând, Consiliul guvernatorilor a decis reluarea achizițiilor nete de obligațiuni în cadrul programului de achiziționare de active (asset purchase programme – APP), într-un ritm lunar de 20 de miliarde EUR, începând cu data de 1 noiembrie (Graficul 18), anticipând încetarea acestora puțin înainte de a începe să majoreze ratele dobânzilor reprezentative ale BCE. Totodată, Consiliul guvernatorilor a reiterat că va continua reinvestirea integrală a principalului aferent titlurilor ajunse la scadență achiziționate în cadrul APP pe o perioadă extinsă după data la care va începe să majoreze ratele dobânzilor reprezentative ale BCE și, în orice caz, atât timp cât va fi necesar pentru menținerea unor condiții favorabile de lichiditate și a unui grad amplu de acomodare monetară.

În al treilea rând, Consiliul guvernatorilor a decis recalibrarea OTRTL III prin stabilirea unei rate a dobânzii mai atractive pentru băncile participante (băncile în cazul cărora valoarea creditelor acordate depășea un nivel minim de referință se puteau împrumuta la o rată a dobânzii care poate coborî până la nivelul ratei medii a dobânzii la facilitatea de depozit valabil pe durata de desfășurare a operațiunii) și prin extinderea scadenței (de la doi la trei ani). Condițiile mai favorabile aplicate OTRTL aveau în vedere menținerea unor condiții favorabile de creditare bancară, asigurarea unei transmisii ordonate a politicii monetare și sprijinirea în continuare a orientării acomodative a politicii monetare.

Nu în ultimul rând, pentru a sprijini transmisia politicii monetare prin intermediul băncilor, Consiliul guvernatorilor a decis să introducă un sistem pe două niveluri pentru remunerarea rezervelor, în cadrul căruia o parte din surplusul de lichiditate deținut de bănci va fi exceptată de la aplicarea ratei negative a dobânzii la facilitatea de depozit.

Toate elementele constitutive ale pachetului de măsuri adoptat în cadrul ședinței de politică monetară a Consiliului guvernatorilor din luna septembrie au fost elaborate astfel încât să se completeze reciproc în demersul de furnizare a unui stimul monetar și de susținere a procesului de convergență a inflației către obiectivul Consiliului guvernatorilor. Reducerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit și consolidarea componentei bazate pe situația economică privind orientarea viitoare a ratelor dobânzilor reprezentative au contribuit la ancorarea ratelor dobânzilor pe termen scurt și mediu, importante din perspectiva stabilirii prețurilor împrumuturilor acordate firmelor din zona euro. Reluarea achizițiilor nete de active și orizontul anticipat al reinvestirilor au fost de natură să ancoreze ratele dobânzilor pe termen mediu și lung, relevante din perspectiva stabilirii prețurilor creditelor ipotecare acordate gospodăriilor populației. A treia serie de OTRTL a fost recalibrată pentru menținerea condițiilor favorabile de creditare bancară, asigurarea unei transmisii ordonate a politicii monetare și stimularea băncilor să continue furnizarea de credite către clienți. Sistemul pe două niveluri pentru remunerarea rezervelor a fost elaborat pentru a atenua costurile directe aferente ratelor negative de dobândă pentru bănci, astfel încât să sprijine transmisia politicii monetare prin intermediul băncilor. Prin urmare, condițiile mai relaxate de finanțare de pe piață s-au transmis în continuare la nivelul condițiilor de creditare a firmelor și populației.

Monitorizarea evoluțiilor inflației în contextul unor semnale incipiente de stabilizare a perspectivelor creșterii economice, concomitent cu disponibilitatea de a acționa

La sfârșitul anului 2019, ulterior implementării a trei runde de relaxare a politicii monetare pe parcursul perioadei analizate, măsurile inflației de bază s-au menținut, în general, modeste, alături de o dinamică în continuare scăzută a activității economice în zona euro, în pofida unor semnale incipiente de stabilizare a încetinirii creșterii economice și de ușoară majorare a inflației de bază, în concordanță cu anticipațiile anterioare. În contextul acestor evoluții și având în vedere decalajul inerent cu care se va resimți impactul deplin al tuturor măsurilor, Consiliul guvernatorilor a anunțat, în cadrul ședinței din luna decembrie, că monitorizează cu atenție evoluția inflației și transmiterea la nivelul economiei a măsurilor de politică monetară în curs adoptate în luna septembrie. În orice caz, Consiliul guvernatorilor a subliniat că este în continuare pregătit să își ajusteze toate instrumentele, după caz, pentru a asigura că inflația evoluează într-un mod susținut în direcția obiectivului urmărit, în concordanță cu angajamentul său în favoarea simetriei.

În contextul persistenței incertitudinilor și riscurilor în sensul scăderii, pe parcursul anului 2019 a fost implementat un grad suplimentar substanțial de acomodare monetară. Toate elementele măsurilor adoptate au continuat să conlucreze și au contribuit la menținerea costurilor de finanțare ale băncilor pe o traiectorie descendentă (Graficul 19). Condițiile de finanțare foarte favorabile de care au beneficiat băncile s-au propagat la nivelul economiei în ansamblu, condițiile de creditare pentru firme și populație situându-se la minime istorice sau în apropierea acestora (Graficul 20). Toate deciziile adoptate pe parcursul anului 2019 au contribuit la gradul substanțial de acomodare a politicii monetare implementat începând din anul 2014 și au sprijinit în continuare îmbunătățirea evoluțiilor economice din zona euro.

2.2 Dinamica bilanțului Eurosistemului în contextul reluării achizițiilor nete de active

De la declanșarea crizei financiare mondiale în perioada 2007-2008, Eurosistemul a luat o serie de măsuri de politică monetară atât convenționale, cât și neconvenționale, care au exercitat un impact direct asupra dimensiunii și structurii bilanțului Eurosistemului de-a lungul timpului. Măsurile neconvenționale au cuprins operațiuni de refinanțare destinate furnizării de resurse contrapartidelor, cu scadența inițială de până la 4 ani, precum și achiziții de active emise de entități publice și private (în cadrul APP). În luna decembrie 2018, Eurosistemul a încheiat achizițiile nete de active în cadrul APP și, în anul următor, a reinvestit în totalitate principalul aferent titlurilor ajunse la scadență. Începând cu data de 1 noiembrie 2019, Eurosistemul a reluat achizițiile nete de active, într-un ritm mediu lunar de 20 de miliarde EUR. La sfârșitul anului 2019, dimensiunea bilanțul Eurosistemului s‑a situat la 4 700 de miliarde EUR, nivel nemodificat față de finalul anului 2018.

La finele anului 2019, activele de politică monetară s-au cifrat la 3 300 de miliarde EUR, reprezentând 70% din totalul activelor din bilanțul Eurosistemului, în scădere față de 72% la finalul anului 2018. Aceste active de politică monetară cuprind împrumuturi acordate instituțiilor de credit din zona euro, cu o pondere de 13% din totalul activelor (în scădere față de 16% la finele anului 2018), și titluri deținute în scopuri de politică monetară, reprezentând aproximativ 56% din totalul activelor (nivel nemodificat față de sfârșitul anului 2018), după cum reiese din Graficul 21. Alte active financiare bilanțiere au inclus în special deținerile de valută și aur ale Eurosistemului și portofoliile în euro rezultate din alte operațiuni decât cele de politică monetară.

Pe partea de pasive, deținerile totale de rezerve ale contrapartidelor și apelul acestora la facilitatea de depozit au rămas relativ nemodificate la valoarea de 2 000 de miliarde EUR, reprezentând 39% din pasiv la sfârșitul anului 2019, respectiv o stagnare comparativ cu finele anului 2018. Ulterior anunțului referitor la sistemul pe două niveluri pentru remunerarea rezervelor, în vigoare din 30 octombrie 2019, deținerile de numerar ale contrapartidelor în relația cu Eurosistemul au glisat semnificativ către dețineri de rezerve, în detrimentul apelului la facilitatea de depozit. La sfârșitul anului 2019, acesta din urmă reprezenta 15% din totalul deținerilor de numerar ale contrapartidelor în relația cu Eurosistemul, în scădere față de 34% la finalul anului 2018. Bancnotele aflate în circulație au consemnat o majorare, în concordanță cu tendința de creștere istorică, având o pondere de 28% din pasiv la finele anului 2019, comparativ cu 26% la 31 decembrie 2018. Alte pasive, între care capitalul și conturile de reevaluare, au deținut o pondere de 34%, valoare nemodificată față de sfârșitul anului 2018 (Graficul 21).

Scadența medie a portofoliilor APP și repartizarea acestora în funcție de active și jurisdicții

APP are în componența sa patru programe de achiziționare de active în derulare, respectiv al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (CBPP3), programul de achiziționare de titluri garantate cu active (ABSPP), programul de achiziționare de titluri emise de sectorul public (PSPP) și programul de achiziționare de titluri emise de sectorul corporativ (CSPP). Ca urmare a deciziilor adoptate de Consiliul guvernatorilor, țintele aferente achizițiilor lunare nete de active pentru APP au cunoscut modificări de-a lungul timpului.

La finele anului 2019, deținerile aferente APP au atins valoarea de 2 600 de miliarde EUR (la cost amortizat). ABSPP a reprezentat 1% (28 de miliarde EUR), CBPP3 a constituit 10% (264 de miliarde EUR), iar CSPP a deținut o pondere de 7% (185 de miliarde EUR) din deținerile totale de titluri aferente APP la finalul anului. Dintre programele de achiziționare de titluri din sectorul privat, CSPP a avut cea mai mare contribuție la creșterea deținerilor aferente APP în ultimele două luni din anul 2019, respectiv cumpărări nete de 7,7 miliarde EUR. Cumpărările de titluri în cadrul CSPP se efectuează pe baza unei referințe care reflectă nivelul de capitalizare a pieței tuturor obligațiunilor eligibile.

PSPP a reprezentat cea mai mare parte din APP, cu o valoare de 2 100 de miliarde EUR, respectiv 82% din totalul deținerilor de titluri aferente APP, pondere nemodificată față de cea înregistrată la sfârșitul anului 2018. În cadrul PSPP, alocarea de achiziții pe jurisdicții a fost stabilită, pe baza stocurilor, prin grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul BCE. În limitele cotelor individuale care le sunt alocate, BCN din zona euro au avut libertatea de a alege între achizițiile de titluri emise de administrațiile centrale, titluri emise de administrațiile regionale și titluri emise de agenții cu sediul în jurisdicțiile respective. Unele dintre BCN au achiziționat și titluri emise de instituții supranaționale din Uniunea Europeană. BCE nu a efectuat achiziții de titluri de natura datoriei emise de instituții supranaționale din Uniunea Europeană, nici de obligațiuni emise de administrațiile regionale. Scadența medie ponderată a deținerilor aferente PSPP a fost de 7,12 ani la sfârșitul anului 2019, în scădere ușoară față de 7,37 ani la finele anului 2018, cu unele variații de la o jurisdicție la alta^[23].

Eurosistemul a reinvestit principalul aferent titlurilor ajunse la scadență deținute în portofoliile APP. În anul 2019, răscumpărările derulate în cadrul programelor de achiziționare de active din sectorul privat s-au plasat la 37,2 miliarde EUR, în timp ce răscumpărările în cadrul PSPP s-au ridicat la valoarea de 167,3 miliarde EUR^[24]. Titlurile achiziționate în cadrul PSPP, CSPP și al CBPP3 au fost în continuare disponibile pentru a fi împrumutate^[25], în vederea susținerii lichidității pieței obligațiunilor și a celei de operațiuni repo^[26].

Evoluțiile operațiunilor de refinanțare ale Eurosistemului

Soldul operațiunilor de refinanțare ale Eurosistemului s-a diminuat de la sfârșitul anului 2018 cu 109,3 miliarde EUR, până la 624,1 miliarde EUR la finele anului 2019. Aceasta se datorează, în bună măsură, rambursărilor voluntare în valoare de 208 miliarde EUR aferente OTRTL II. Suma de 101,1 miliarde EUR alocată cu prilejul primelor două operațiuni din cadrul OTRTL III a compensat numai parțial scăderea înregistrată de valoarea operațiunilor de refinanțare în curs, ca urmare a rambursărilor aferente OTRTL II. Scadența medie ponderată aferentă operațiunilor de refinanțare în curs ale Eurosistemului s-a redus de la circa 1,8 ani la sfârșitul anului 2018 până la aproximativ 1,2 ani la finele anului 2019.

2.3 Riscurile financiare asociate APP sunt diminuate prin cadre de control corespunzătoare

Obiectivul principal al reluării achizițiilor nete de active în cadrul APP îl reprezintă susținerea convergenței robuste a inflației către obiectivul pe termen mediu al Consiliului guvernatorilor. De asemenea, achizițiile de active ar trebui să fie atât necesare, cât și proporționale în vederea îndeplinirii mandatului și obiectivului BCE de menținere a stabilității prețurilor. Atunci când există mai multe opțiuni de realizare a obiectivelor de politică monetară, opțiunea aleasă ar trebui să fie eficientă atât din punct de vedere operațional, cât și al controlului riscurilor. În acest context, funcția Eurosistemului de gestionare a riscurilor urmărește să atingă eficiența împotriva riscurilor: realizarea obiectivelor de politică monetară concomitent cu asumarea celui mai scăzut grad de risc^[27].

Toate instrumentele de politică monetară, inclusiv achizițiile definitive de active, implică în mod inerent riscuri financiare care se află sub controlul și în gestiunea Eurosistemului. Achizițiile definitive de active necesită cadre specifice de control al riscurilor financiare care depind de obiectivele specifice de politică monetară și de caracteristicile și profilurile de risc ale categoriilor de active implicate. Fiecare dintre aceste cadre conține criterii de eligibilitate, evaluări ale riscului de credit și proceduri de verificare prealabilă (due diligence), cadre de stabilire a prețului, indici de referință și limite. Cadrele de control al riscurilor asociate APP sunt aplicabile achizițiilor de active suplimentare, reinvestirii principalului aferent titlurilor ajunse la scadență achiziționate în cadrul APP și deținerilor de active în cadrul APP atât timp cât acestea sunt înregistrate în bilanțul Eurosistemului.

Cadrele de control al riscurilor nu numai că servesc scopului de diminuare a riscurilor financiare, dar contribuie și la îndeplinirea cu succes a obiectivelor de politică monetară prin orientarea achizițiilor de active către o alocare diversificată a activelor și neutră în raport cu piața. În plus, configurarea cadrelor de control al riscurilor ține seama și de riscurile nefinanciare precum riscul juridic, riscul operațional și riscul reputațional.

În cele ce urmează sunt descrise cadrele actuale de control al riscurilor financiare care reglementează implementarea APP^[28]. Tabelul 1 prezintă elementele principale ale acestor cadre.

Cerințe de eligibilitate aferente achizițiilor definitive de active

Pentru efectuarea de achiziții definitive de active sunt potențial eligibile exclusiv activele tranzacționabile acceptate drept garanții în operațiunile de creditare ale Eurosistemului. Criteriile de eligibilitate a garanțiilor asociate operațiunilor de creditare ale Eurosistemului sunt prezentate în cadrul general aferent instrumentelor de politică monetară. Printre altele, activele eligibile trebuie să îndeplinească criteriile stricte ale calității creditului prin obținerea a cel puțin unui rating de credit^[29] de la o instituție externă de evaluare a creditului (ECAI) acceptată în Cadrul Eurosistemului de evaluare a creditelor (ECAF), respectiv să se încadreze în categoria 3 a calității creditului (CQS 3) conform scalei armonizate de evaluare utilizate de Eurosistem sau în categorii superioare (CQS 1 și CQS 2). De asemenea, activele trebuie să fie exprimate în euro și emise și decontate în zona euro. În cazul unor titluri garantate cu active, debitorii răspunzători pentru onorarea creanțelor respective trebuie să fie stabiliți cu precădere în zona euro.

Pe lângă criteriile de eligibilitate menționate anterior, în funcție de programul în derulare, se aplică și criterii de eligibilitate suplimentare. De exemplu, pentru PSPP și CSPP, sunt prevăzute restricții privind scadența minimă și cea maximă. Pentru CSPP, activele emise de instituțiile de credit sau de emitenți a căror societate-mamă este o instituție de credit nu sunt eligibile pentru efectuarea achizițiilor. De asemenea, pentru CSPP și CBPP3, activele emise de entități de lichidare (wind‑down entities) și de societăți de administrare a activelor sunt excluse de la efectuarea achizițiilor. În cadrul CBPP3, activele trebuie să respecte condițiile necesare pentru a fi acceptate ca garanții pentru utilizare proprie în operațiunile de creditare ale Eurosistemului, respectiv să poată fi utilizate drept garanții de către instituția de credit emitentă^[30]. Totodată, începând cu data de 1 ianuarie 2019, obligațiunile garantate de tip conditional pass-through nu mai sunt eligibile pentru a fi utilizate în efectuarea de achiziții de active. De asemenea, achizițiile de active nu trebuie să eludeze prevederile referitoare la interdicția de finanțare monetară de către autoritățile publice, prezentată în articolul 123 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Evaluări ale riscului de credit și proceduri de verificare prealabilă

Pentru programele de achiziționare de titluri din sectorul privat, Eurosistemul realizează, în mod permanent, evaluări corespunzătoare ale riscului de credit și proceduri de verificare prealabilă în sfera activelor care ar putea face obiectul cumpărărilor. Sunt menținute cadrele de monitorizare prin utilizarea anumitor indicatori de risc. Aceste evaluări și proceduri respectă principiul proporționalității, conform căruia activele cu un grad de risc mai ridicat constituie obiectul unor analize mai aprofundate. Pot fi aplicate, de asemenea cu respectarea principiului proporționalității, dacă se justifică, măsuri suplimentare de gestionare a riscurilor. Acestea includ îndeosebi limitarea sau suspendarea achizițiilor și, în cazuri excepționale, chiar vânzarea activelor, ceea ce presupune realizarea unor evaluări individuale de către Consiliul guvernatorilor.

Cadre de stabilire a prețului

Cadrele de stabilire a prețului în cazul APP asigură faptul că achizițiile au loc la prețul de piață pentru minimizarea distorsiunilor pe piață și facilitarea respectării principiului eficienței împotriva riscurilor. Aceste cadre iau în considerare prețurile disponibile pe piață, calitatea acestor prețuri și valoarea justă. De asemenea, se efectuează verificări ex post ale cotațiilor pentru a se evalua dacă prețurile de tranzacționare reflectau prețurile pe piață la acel moment.

Achizițiile de instrumente de îndatorare eligibile cu randamente negative la scadență sunt permise în cadrul tuturor programelor de achiziționare de titluri, inclusiv, în măsura în care vor fi necesare, cele de active cu randamente inferioare ratei dobânzii la facilitatea de depozit^[31].

Indici de referință

Indicii de referință sunt utilizați pentru a asigura crearea unui portofoliu diversificat și pentru a contribui la diminuarea riscurilor. Indicii de referință pentru programele de achiziționare de titluri din sectorul privat au drept reper capitalizarea de piață aferentă sferei activelor care ar putea face obiectul cumpărărilor, respectiv valoarea nominală a activelor eligibile care îndeplinesc cerințele de risc. În cazul PSPP, grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul BCE constituie reperul pentru alocarea pe jurisdicții a achizițiilor pe bază de stoc.

Limite

Pentru APP sunt în vigoare cadre de limitare a riscurilor. Calibrarea limitelor aferente emisiunii și emitentului^[32] ține seama de rațiuni de politică monetară, de ordin operațional, juridic, precum și de gestionare a riscurilor. Limitele constituie obiectul unor ajustări fine în funcție de categoria de active, făcându-se diferența între activele din sectorul public și cele din sectorul privat.

În cadrul PSPP, se aplică limite aferente emisiunii și emitentului pentru a proteja buna funcționare a pieței și procesul de formare a prețurilor, pentru a limita concentrarea riscurilor și pentru a asigura faptul că Eurosistemul nu devine un creditor dominant al guvernelor țărilor din zona euro. Limita de emisiune pentru obligațiunile emise de entități supranaționale, eligibile în cadrul PSPP, este stabilită la 50% din soldul activului emis. Limita de emisiune pentru restul obligațiunilor eligibile a fi tranzacționate în cadrul PSPP este stabilită la 33% din valoarea emisiunii, făcând obiectul unei verificări individuale, astfel încât Eurosistemul să nu dețină o minoritate de blocaj, în sensul clauzei de acțiune colectivă (CAC). Altfel, limita de emisiune este de 25%. Limita aferentă emitentului este stabilită la 50% din soldul activelor eligibile emise de către entități supranaționale, pentru restul emitenților eligibili fiind situată la 33%.

Pentru programele de achiziționare de titluri din sectorul privat, limita de emisiune este stabilită la 70%. În cadrul CSPP se aplică limite de emisiune mai reduse în cazuri specifice, de exemplu pentru activele emise de întreprinderile publice, cărora li se aplică un tratament corespunzător celui din cadrul PSPP. Pe lângă aceste limite de emisiune, se aplică limite aferente emitentului în cadrul CBPP3 și al CSPP. Pentru cel din urmă, limitele aferente emitentului sunt definite pe baza unei alocări de referință raportate la capitalizarea de piață aferentă grupului din care face parte emitentul în vederea asigurării unei alocări diversificate a achizițiilor. De asemenea, se aplică limite mai reduse în cazuri justificate, pe baza rezultatelor procesului de evaluare a riscului de credit și ale procedurilor de verificare prealabilă, după cum s-a arătat anterior.

3 Sectorul financiar din zona euro: creșterea rezilienței băncilor într-un context caracterizat de riscuri

Contextul cu care s-a confruntat sectorul financiar din zona euro a rămas dificil în 2019, fiind marcat de riscuri. Pe de o parte, mai mulți factori au sprijinit stabilitatea financiară, inclusiv creșterea economică și capitalizarea solidă a băncilor din zona euro. Pe de altă parte, amplificarea riscurilor în sensul scăderii la adresa creșterii economice din perioada următoare a afectat contextul stabilității financiare. Apetitul puternic pentru risc pe piețele financiare și imobiliare a continuat să alimenteze acumularea de vulnerabilități legate de prețurile activelor, iar riscurile au crescut în continuare în sectorul financiar nebancar aflat în expansiune. În acest context, țările din zona euro, în urma consultărilor cu BCE, au pus în aplicare o serie de măsuri macroprudențiale pentru reducerea riscurilor sistemice și consolidarea rezilienței la acestea. În plus, Supravegherea bancară a BCE a adoptat măsuri microprudențiale și a contribuit la stabilitatea sectorului bancar european. În 2019, BCE și-a adus în continuare contribuția și la discuțiile privind finalizarea uniunii bancare și progresul realizării uniunii piețelor de capital, subliniind importanța dezvoltării de instrumente pentru reducerea riscurilor în sectorul financiar nebancar.

3.1 Contextul stabilității financiare în 2019

Contextul stabilității financiare a rămas dificil în cursul anului 2019. Perspectivele economice globale s-au deteriorat în cursul anului, iar incertitudinile ridicate referitoare la politici și la contextul politic au generat riscuri semnificative în sensul scăderii. În aceste circumstanțe, piețele au fost influențate într-o măsură din ce în ce mai mare de așteptările cu privire la continuarea măsurilor de relaxare a politicii monetare și de orientarea investitorilor către plasamente cu grad ridicat de siguranță. Acești factori de influență au condus la scăderea semnificativă a randamentelor obligațiunilor suverane și corporative cu rating mai ridicat. Contextul caracterizat de rate scăzute (sau negative) ale dobânzilor și de randamente reduse ale activelor sigure a constituit o provocare pentru profitabilitatea instituțiilor financiare. În consecință, fondurile de investiții și societățile de asigurare și-au asumat riscuri mai mari. Deteriorarea perspectivelor de creștere economică și așteptările legate de menținerea ratelor dobânzilor „la niveluri mai mici pentru o perioadă mai îndelungată” au slăbit și mai mult perspectivele de profitabilitate a băncilor. Băncile au beneficiat însă de pe urma diminuării dificultăților de finanțare pe fondul costurilor de finanțare mai scăzute și al creșterii accesibilității pe piața obligațiunilor, iar capitalizarea acestora a rămas la un nivel adecvat, rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază (CET1) fiind de 14,2%.

În cursul anului 2019, BCE a identificat patru vulnerabilități principale ale zonei euro din perspectiva stabilității financiare pe un orizont de doi ani, acestea fiind prezentate în raportul semestrial al BCE intitulat Financial Stability Review (Figura 1):

• În primul rând, vulnerabilitățile legate de prețurile activelor au fost în continuare pronunțate pe parcursul anului 2019, BCE evidențiind riscul unei reevaluări care ar genera turbulențe pe piețele financiare internaționale. Căutarea de randamente superioare s-a intensificat în anul 2019, cotațiile acțiunilor în zona euro înregistrând o creștere de aproximativ 20%, în pofida scăderii profiturilor companiilor și a deteriorării contextului macroeconomic, în timp ce mai puțin de 10% din obligațiunile de pe piețele internaționale oferă randamente de 3% sau mai mari de 3%. Prin urmare, a existat în continuare riscul unor corecții bruște pe piețele de acțiuni și de instrumente de datorie cu rating inferior, în special pe fondul incertitudinilor economice și politice ridicate. Prețurile proprietăților din zona euro au continuat să crească în 2019, fiind impulsionate de mediul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor. Avertismentele și recomandările emise de Comitetul european pentru risc sistemic cu privire la riscurile asociate sectorului imobiliar rezidențial au arătat, într-adevăr, că persistența unei dinamici robuste a prețurilor, precum și creșterea relativ alertă a creditelor ipotecare și gradul ridicat de îndatorare a populației au reprezentat principalele vulnerabilități în mai multe țări (a se vedea Secțiunea 3.2).
• În al doilea rând, preocupările legate de sustenabilitatea datoriei publice și private au persistat în mai multe țări, nivelurile de îndatorare în sectorul public și/sau sectorul privat nefinanciar fiind adeseori considerate ridicate din perspectiva standardelor istorice și internaționale. Deși costurile reduse de finanțare au atenuat presiunile pe termen scurt asupra sustenabilității datoriei, finanțele publice și private au rămas expuse riscului de producere a unor schimbări bruște în percepția pieței sau de deteriorare a condițiilor macroeconomice. O corecție ascendentă bruscă a ratelor dobânzii de la nivelurile foarte scăzute ale acestora ar putea avea consecințe puternic negative pentru populație și societățile nefinanciare în țările în care sunt predominante împrumuturile cu rate variabile ale dobânzii.
• În al treilea rând, au crescut vulnerabilitățile în sectorul bancar din zona euro. Profitabilitatea băncilor din zona euro a rămas scăzută în 2019, iar perspectivele de profitabilitate s-au înrăutățit în contextul deteriorării perspectivelor privind creșterea economică și al persistenței unui mediu caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor. Deși stocul de credite neperformante a continuat să scadă într-un ritm moderat, pe anumite segmente ale sectorului bancar au fost necesare îmbunătățiri suplimentare. De asemenea, capacitatea excedentară și ineficiența costurilor au afectat în continuare perspectivele de profitabilitate pe termen lung ale multor bănci.
• În al patrulea rând, în sectorul financiar nebancar s-au acumulat în continuare vulnerabilități, consecință a asumării sporite de riscuri. Fondurile de investiții și societățile de asigurare au continuat să își asume riscuri ca urmare a scăderii randamentelor activelor cu rating superior. Totodată, diminuarea volumului de active foarte lichide și existența unor segmente de entități cu un grad ridicat de îndatorare în sectorul fondurilor de investiții au suscitat preocupări cu privire la posibilitatea declanșării unor răscumpărări neașteptate și de amploare și a unui comportament investițional care ar putea amplifica orice fel de volatilitate a pieței.

În 2019, BCE a evidențiat și alte vulnerabilități, care depășesc orizontul pe termen scurt spre mediu și care pot exercita un impact negativ asupra sectorului financiar. În acest sens, merită menționată intensificarea eforturilor de evaluare a implicațiilor schimbărilor climatice asupra stabilității financiare, alături de extinderea comunicării pe această temă. În cadrul mandatului său, BCE urmărește să contribuie la eforturile generale de reducere a efectelor negative potențiale ale schimbărilor climatice, concentrându-se pe mai multe domenii principale (a se vedea Caseta 3). În mod particular, în ceea ce privește eforturile BCE de diminuare a amprentei sale asupra mediului, emisiile de dioxid de carbon pe postul de lucru au scăzut cu 74% în perioada 2008-2018 (a se vedea și Caseta 3). Totodată, pe parcursul anului 2019, BCE a analizat implicațiile evoluțiilor în domeniul tehnologiei financiare atât la nivel microprudențial, cât și la nivel macroprudențial (a se vedea Caseta 4).

3.2 Politica macroprudențială pentru consolidarea rezilienței la nivelul întregului sector

Apariția riscurilor sistemice în sistemul financiar poate fi contracarată prin intermediul politicilor macroprudențiale, BCE fiindu-i atribuite un rol important și prerogative specifice în acest domeniu, potrivit Regulamentului privind MUS. Astfel, BCE are atribuția de a evalua măsurile macroprudențiale prevăzute de legislația UE pentru sectorul bancar și adoptate de autoritățile naționale din țările care participă la Mecanismul unic de supraveghere (MUS) și, de asemenea, are prerogativa de a suplimenta astfel de măsuri naționale. Ca răspuns la principalele riscuri dominante în 2019, autoritățile naționale din zona euro, în urma consultărilor cu BCE, au pus în aplicare semnificativ mai multe măsuri macroprudențiale decât în anul anterior, în vederea reducerii riscurilor sistemice și a consolidării rezilienței la astfel de riscuri.

Continuarea eforturilor macroprudențiale pentru menținerea stabilității financiare

BCE și-a continuat eforturile ample în domeniul politicii macroprudențiale, având astfel o contribuție importantă la menținerea stabilității financiare. Pe lângă activitățile analitice în domeniu, BCE a asigurat o platformă pentru evaluările comune periodice ale riscurilor și pentru coordonarea politicilor între BCE și autoritățile naționale din zona euro. De asemenea, BCE și autoritățile naționale au desfășurat în continuare dezbateri ample și deschise cu privire la utilizarea instrumentelor macroprudențiale și la îmbunătățirea setului de instrumente de analiză în domeniul politicii macroprudențiale. Aceste eforturi au contribuit la îmbunătățirea suplimentară a metodelor și a proceselor de evaluare a riscurilor sistemice, precum și a gradului de adecvare a măsurilor de politică macroprudențială în zona euro.

În 2019, discuțiile pe teme macroprudențiale s-au concentrat pe importanța menținerii rezilienței băncilor, precum și a capacității acestora de a face față șocurilor negative care afectează mediul macro-financiar. Politica macroprudențială poate avea un rol anticiclic numai în cazul în care există amortizoare care pot fi eliberate. În acest context, amortizorul anticiclic de capital (CCyB) este instrumentul principal care poate fi eliberat în situația materializării riscurilor ciclice. Disponibilitatea mai mare a amortizoarelor care pot fi eliberate sub forma celor anticiclice de capital ar contribui astfel la evitarea dezintermedierii simultane la nivelul sistemului bancar, ceea ce ar putea avea ca rezultat o restrângere puternică a activității de creditare și ar agrava declinul economic. Prin urmare, este evidențiată relevanța nu numai a nivelului amortizoarelor de capital, ci și a capacității de a elibera aceste amortizoare în perioadele de criză. În prezent, rata amortizorului anticiclic de capital în zona euro este de 0,1% din activele ponderate în funcție de risc, nivelul acesteia menținându-se, în general, redus în raport cu alte cerințe privind amortizoarele de capital (Graficul 22).

De asemenea, în 2019, BCE a finalizat prima sa revizuire a cadrului privind limita inferioară a amortizorului de capital pentru alte instituții de importanță sistemică (amortizorul O-SII) în țările care participă la MUS. Amortizorul O-SII are ca scop limitarea externalităților negative pe care intrarea în dificultate a instituțiilor de importanță sistemică le poate genera la nivelul sistemului financiar și al economiei unei țări. Metodologia revizuită privind limita inferioară a amortizorului O-SII are un caracter mai granular și prevede creșterea nivelurilor minime ale amortizoarelor de capital pentru băncile cele mai importante din punct de vedere sistemic (pentru detalii suplimentare, a se vedea Buletinul macroprudențial din martie 2020). Potrivit noului cadru, pot fi aplicate rate mai ridicate ale amortizorului de capital în cazul unui număr mai mare de bănci sistemice din anumite jurisdicții, reducându-se astfel riscurile la adresa stabilității financiare. Cerința va fi introdusă progresiv începând cu 1 ianuarie 2022.

Totodată, BCE a continuat să asigure o comunicare mai bună cu privire la aspectele de politică macroprudențială, crescând gradul de informare a publicului prin creșterea transparenței cu privire la activitatea sa curentă și la concepțiile sale în domeniul politicii macroprudențiale. Raportul Financial Stability Review din noiembrie 2019 a inclus o secțiune referitoare la modul în care politicile macroprudențiale pot contracara vulnerabilitățile din sistemul financiar. Pe lângă discursuri, comunicate de presă și alte publicații, cum ar fi caietele de studii ocazionale, BCE a continuat să publice Buletinul macroprudențial cu frecvență semestrială, acesta fiind un instrument important de comunicare prin care sunt explicate cadrul de politică și procedurile decizionale ale BCE în materie de politică macroprudențială, precum și progresele analizelor și evaluările din acest domeniu. BCE a continuat, de asemenea, să publice pe website-ul propriu o sinteză a măsurilor macroprudențiale aplicate în prezent în țările care fac obiectul Supravegherii bancare a BCE.

Decizii de politică macroprudențială adoptate în anul 2019

În conformitate cu mandatul său legal, BCE a evaluat, în 2019, notificările din partea autorităților naționale din zona euro referitoare la 106 decizii de politică macroprudențială privind instrumentele care vizează riscurile sistemice ciclice și structurale, precum și alte instrumente în temeiul articolului 458 din Regulamentul privind cerințele de capital (CRR). Cele mai multe notificări se refereau la stabilirea amortizoarelor anticiclice de capital sau la identificarea instituțiilor de importanță sistemică globală și a altor instituții de importanță sistemică (G-SII și O-SII) și la calibrarea amortizoarelor de capital respective. Consiliul guvernatorilor BCE nu a ridicat obiecții la adresa niciuneia dintre deciziile de politică macroprudențială notificate de autoritățile naționale în cursul anului 2019.

Autoritățile naționale competente din șapte țări ale zonei euro au anunțat activarea unei rate a amortizorului anticiclic de capital mai mari de 0% până la sfârșitul anului 2019, spre deosebire de patru țări în anul anterior. În 12 țări, amortizorul nu a fost activat până la sfârșitul anului 2019. Calibrarea ratelor CCyB s-a bazat pe principiul „discreției orientate”, care ține cont atât de orientările din partea indicatorilor de risc principali, cât și de elemente mai discreționare care reflectă condițiile economice și financiare specifice.

Referitor la țările care au anunțat creșteri ale ratei amortizorului anticiclic de capital în 2019, Consiliul superior pentru stabilitate financiară din Franța a decis să majoreze rata CCyB de la 0,25% la 0,5% în martie 2019 ca măsură preventivă, luând în considerare tendința de creștere a gradului de îndatorare a sectorului privat din Franța. Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique a decis să majoreze rata CCyB de la 0% la 0,5% în iunie 2019, obiectivul său principal fiind creșterea rezilienței băncilor la riscurile ciclice. Deși nu a perceput riscurile sistemice ciclice ca fiind grave, aceasta a considerat că este prudent să se introducă o măsură preventivă pentru a se asigura continuitatea creditării independent de poziția în cadrul ciclului economic. În iunie 2019, Bundesanstalt für Finanzdienstleistungsaufsicht din Germania a hotărât să aplice o rată CCyB pozitivă de 0,25%. Aceasta a evaluat că acumularea de riscuri sistemice ciclice (în special vulnerabilitățile legate de subestimarea riscului de credit, de supraevaluarea garanțiilor și a riscului de rată a dobânzii) a reprezentat o amenințare potențială la adresa stabilității financiare. În iulie 2019, Národná banka Slovenska a decis majorarea suplimentară a ratei CCyB în Slovacia, de la 1,5% la 2%. Sectorul bancar și profitabilitatea acestuia au fost mai expuse riscurilor ciclice, iar autoritatea a identificat semne de exuberanță pe piețele financiare. Nu în ultimul rând, Comisia de supraveghere a sectorului financiar din Luxemburg a decis să majoreze rata CCyB de la 0,25% la 0,5% în decembrie 2019, având în vedere creșterea puternică a creditării și a prețurilor proprietăților imobiliare.

Mediul caracterizat de rate scăzute ale dobânzilor ar putea favoriza asumarea unor riscuri mai mari și relaxarea standardelor de creditare, mai ales în cazul în care profitabilitatea băncilor este supusă unor presiuni. Creșterea în continuare a prețurilor proprietăților imobiliare rezidențiale, la care s-au adăugat tendințele de evoluție a creditelor ipotecare și fragilitățile din sectorul gospodăriilor populației, a determinat în 2019 amplificarea vulnerabilităților în sectorul imobiliar din mai multe țări ale zonei euro. Într-o astfel de situație, orientările privind aplicarea unor standarde de creditare solide sau înăsprirea preventivă a măsurilor orientate către debitor, cu derogările corespunzătoare, ar putea contribui la limitarea acumulării potențiale de riscuri. Până la sfârșitul anului 2019, 13 țări din zona euro au introdus astfel de măsuri, care țin exclusiv de competența autorităților naționale.

În ceea ce privește instrumentele macroprudențiale care vizează alte riscuri, BCE a evaluat deciziile autorităților naționale privind amortizoarele O-SII, amortizoarele de risc sistemic, precum și măsurile macroprudențiale prevăzute la articolul 458 din CRR. Referitor la măsurile macroprudențiale din ultima categorie adoptate în 2019, Eesti Pank a introdus o nouă măsură pentru a asigura reziliența băncilor la riscurile sistemice asociate creditelor destinate achiziționării de locuințe. Instituțiile de credit care utilizează abordarea bazată pe modele interne de rating (IRB) trebuie să aplice o pondere medie de risc în funcție de expuneri de cel puțin 15% pentru expunerile de tip retail garantate cu ipoteci asupra bunurilor imobile, față de rezidenții din Estonia. Măsura a intrat în vigoare la 30 septembrie 2019. De asemenea, Autoritatea de supraveghere financiară din Finlanda a decis, în iunie 2019, să prelungească perioada de aplicare a nivelului minim de 15% pentru ponderea medie de risc în cazul împrumuturilor pentru achiziționarea de locuințe, care se aplică instituțiilor de credit care au adoptat abordarea bazată pe modele interne de rating. Extinderea perioadei de aplicare a nivelului minim a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020 și va fi valabilă un an.

Cooperarea cu Comitetul european pentru risc sistemic

BCE a furnizat în continuare sprijin analitic, statistic, logistic și administrativ Secretariatului Comitetului european pentru risc sistemic (CERS), care răspunde de activitatea de zi cu zi a CERS. CERS este responsabil de supravegherea macroprudențială a sistemului financiar al UE și de prevenirea și reducerea riscurilor sistemice.

BCE a contribuit în mod regulat la activitățile desfășurate pe bază continuă de CERS pentru identificarea și monitorizarea riscurilor sistemice potențiale și a acordat sprijin general activităților de cercetare realizate de CERS. De exemplu, BCE a participat la activitatea de acoperire a lacunelor la nivelul datelor privind bunurile imobile, demers concretizat în aprobarea unei Recomandări a CERS, precum și la elaborarea unui cadru consolidat de monitorizare aplicabil țărilor terțe semnificative. În plus, BCE a sprijinit analiza CERS privind vulnerabilitățile pe termen mediu din sectorul imobiliar rezidențial, care a avut ca rezultat emiterea de către CERS a cinci avertismente și a șase recomandări pentru anumite țări din UE.

De asemenea, BCE a avut o contribuție importantă la demersurile inițiale ale CERS cu privire la elaborarea unui cadru comun pentru conduita politicii macroprudențiale. În acest sens, în aprilie 2019 a fost publicat un raport, ca prim pas către instituirea unui astfel de cadru comun. Acesta a stabilit legătura dintre politicile macroprudențiale și obiectivul stabilității financiare. În plus, BCE și-a adus în continuare contribuția la cea de-a doua etapă a acestui demers, asigurând co‑președinția grupului de experți al CERS mandatat să dezvolte metode operaționale pentru a facilita evaluarea, discutarea și comunicarea conduitei de politică macroprudențială.

În plus, BCE co-prezidează un grup de experți analiști care au sarcina de a evalua caracterul semnificativ al suprapunerii potențiale dintre amortizoarele de capital macroprudențiale, rata minimă a indicatorului efectului de levier și cerința minimă de fonduri proprii și pasive eligibile (MREL). Scopul acestui demers este de a stabili modul în care interacționează cerințele și implicațiile asupra eficacității amortizoarelor de capital macroprudențiale.

Pe parcursul anului, BCE a prezidat și echipa de redactare care a pregătit Recomandarea CERS privind colectarea și schimbul de informații în scopuri macroprudențiale cu privire la sucursalele instituțiilor de credit care au sediul principal într-un alt stat membru sau într-o țară terță.

BCE a continuat să sprijine activitatea CERS dedicată instrumentelor macroprudențiale care pot fi utilizate dincolo de sfera sectorului bancar. BCE a contribuit la analiza datelor și a riscurilor, în special a implicațiilor practicilor de stabilire a marjelor asupra societăților de asigurare, precum și la elaborarea de noi instrumente macroprudențiale pentru sectorul asigurărilor, concentrându-se asupra unora dintre opțiunile selectate în raportul din 2018 privind prevederi, măsuri și instrumente macroprudențiale pentru societățile de asigurare. Rezultatul acestei activități va influența direct discuțiile în curs cu privire la revizuirea regimului Solvabilitate II, cu scopul de a consolida cadrul de reglementare pentru societățile de asigurare și reasigurare din perspectivă macroprudențială.

BCE a contribuit și la dezvoltarea în continuare a indicatorilor de risc pentru sectorul financiar nebancar, precum și la redactarea celei de-a patra ediții a EU Non-bank Financial Intermediation Risk Monitor, care prezintă o sinteză a evoluțiilor din acest sector, cu accent pe evaluarea riscurilor potențiale la adresa stabilității financiare. În plus, BCE a avut o contribuție valoroasă la documentul preliminar cu privire la atenuarea caracterului prociclic al marjelor și factorilor de ajustare pe piețele instrumentelor financiare derivate și în cazul operațiunilor de finanțare cu titluri de valoare, atât în privința redactării materialului, cât și în cea a dezvoltării conceptelor analitice care au stat la baza acestuia.

De asemenea, BCE a colaborat cu CERS la elaborarea și punerea în aplicare a metodologiilor de realizare a unui studiu de impact despre modul în care diferite scenarii privind schimbările climatice ar putea afecta sectorul financiar al UE. BCE a realizat și o cartografiere a diferitelor metodologii, o evaluare a disponibilității datelor și o prezentare generală a tipului de expuneri ale instituțiilor financiare care urmează să fie examinate atunci când se realizează analiza riscurilor asociate schimbărilor climatice.

BCE a prezidat Grupul operativ al CERS privind testarea la stres, care a pregătit scenariile adverse pentru exercițiul de testare la stres a fondurilor de pensii, derulat de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale, precum și pentru exercițiile de testare la stres a fondurilor de piață monetară și a contrapartidelor centrale, derulate de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe. În acest scop, mai multe direcții generale ale BCE au furnizat suport tehnic și de modelare esențial pentru grupul operativ al CERS.

Nu în ultimul rând, BCE a participat în mod activ la Grupul european privind riscurile cibernetice sistemice al CERS, care a elaborat un cadru analitic pentru evaluarea riscurilor cibernetice.

Informații mai detaliate despre CERS pot fi găsite pe website-ul său, precum și în Rapoartele anuale ale acestuia.

3.3 Activități microprudențiale pentru a asigura soliditatea băncilor individuale

În 2019 s-au împlinit cinci ani de la înființarea Supravegherii bancare a BCE. În această perioadă, activitățile microprudențiale desfășurate de Supravegherea bancară a BCE au contribuit la promovarea stabilității sectorului bancar european și la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toate băncile din zona euro. Datorită progreselor înregistrate începând din 2014, supravegherea bancară europeană se transformă într-o instituție matură.

Deși redresarea bilanțurilor băncilor în perioada post-criză a înregistrat progrese semnificative, aceasta a rămas totuși una dintre prioritățile în materie de supraveghere în 2019. Alte priorități au vizat factorii determinanți ai profitabilității scăzute înregistrate de băncile europene și aspectele legate de guvernanță, inclusiv capacitatea băncilor de a gestiona riscurile convenționale, precum și riscurile emergente, în special în ceea ce privește digitalizarea în curs a serviciilor financiare și vulnerabilitatea acestora în fața riscurilor informatice și cibernetice.

Pe parcursul anului 2019, Supravegherea bancară a BCE a continuat să își îmbunătățească instrumentele și metodele. Ca urmare a angajamentului asumat anterior, BCE a revizuit, în august 2019, așteptările în materie de supraveghere pentru provizionarea prudențială a expunerilor neperformante noi, specificate în anexa la liniile directoare ale BCE privind creditele neperformante, adresate băncilor, pentru a ține seama de noile cerințe aferente pilonului 1^[40]. În urma unei consultări publice și a publicării, în noiembrie 2018, a capitolului referitor la aspecte generale din Ghidul BCE privind modelele interne, BCE a publicat, în iulie 2019, capitolele finale ale ghidului, despre categoriile specifice de risc, care se referă la riscul de credit, riscul de piață și riscul de credit al contrapartidei. În februarie 2019, BCE a publicat, de asemenea, rezultatele agregate ale testărilor la stres pentru toate băncile participante aflate sub supravegherea sa, în completarea exercițiului din 2018 de testare la stres la nivelul UE. Totodată, în octombrie 2019, BCE a publicat rezultatele analizei de senzitivitate la riscul de lichiditate, care a fost realizată în 2019 ca un exercițiu anual de testare la stres. Rezultatele celor două exerciții se regăsesc în raportul privind procesul de supraveghere și evaluare pentru anul 2018 (publicat în aprilie 2019) și, respectiv, în raportul aferent anului 2019.

Deși numărul de bănci supravegheate direct de BCE a rămas în general stabil în 2019, unele dintre acestea au suferit modificări semnificative în privința structurilor grupurilor și a activităților acestora, deoarece grupurile bancare își consolidează sau își mută activitățile din Regatul Unit în zona euro. BCE și-a asumat supravegherea directă a băncilor care au devenit astfel semnificative, iar pentru unele dintre acestea a inițiat procesul obligatoriu de evaluare cuprinzătoare în a doua jumătate a anului 2019. În perioada marcată de incertitudini care a precedat ieșirea Regatului Unit din UE, Supravegherea bancară a BCE s-a concentrat pe monitorizarea nivelului de pregătire a băncilor și a supraveghetorilor în fața tuturor evenimentelor neprevăzute posibile și mai ales pe monitorizarea punerii în aplicare a planurilor băncilor în cazul Brexit, astfel cum s-a convenit între bănci și supraveghetori. Deși în 2019 băncile au înregistrat unele progrese la nivelul modelelor de funcționare orientative, BCE a avertizat în mod repetat cu privire la întârzieri suplimentare și a continuat să își comunice așteptările în materie de supraveghere prin actualizările din secțiunea Întrebări frecvente de pe website-ul Supravegherii bancare a BCE, prin numeroase articole publicate în Supervision Newsletter și prin discuții bilaterale cu entitățile supravegheate.

În 2019 au fost făcute, de asemenea, progrese în direcția extinderii MUS dincolo de zona euro, după ce Bulgaria și Croația au solicitat instituirea unei cooperări strânse între BCE și autoritățile naționale competente (ANC) ale acestor țări. Supravegherea bancară BCE a finalizat, în iulie 2019, evaluarea cuprinzătoare a șase bănci bulgare și a convenit, în august 2019, să efectueze o evaluare cuprinzătoare a cinci bănci croate, demers necesar ca parte a procesului de stabilire a unei cooperări strânse cu statele membre ale UE a căror monedă nu este euro. În paralel, BCE a colaborat îndeaproape cu Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei) și Hrvatska narodna banka, având în vedere potențialul lor rol viitor în calitate de ANC în cadrul MUS.

Informații mai detaliate despre Supravegherea bancară a BCE pot fi găsite pe website-ul său și în Raportul anual 2019 al BCE privind activitățile de supraveghere.

3.4 Contribuția BCE la inițiativele de politică din Europa

Acum cinci ani a devenit operațional primul pilon al uniunii bancare, Mecanismul unic de supraveghere, după adoptarea unui set de inițiative instituționale și de reglementare ambițioase în urma declanșării crizei financiare mondiale. Prin această acțiune concretă, statele membre și instituțiile UE au promovat integrarea și stabilitatea financiară și au consolidat reziliența economică.

Totuși, în prezent, există încă posibilități pentru continuarea integrării pieței bancare unice, ceea ce ar contribui la transmisia unitară a politicii monetare și ar slăbi și mai mult relația destabilizatoare dintre bănci și piețele obligațiunilor guvernamentale, care a fost principala cauză a crizei datoriilor suverane în zona euro. De asemenea, sunt necesare progrese suplimentare privind dezvoltarea și integrarea piețelor de capital pentru a consolida capacitatea sistemului financiar de a diversifica riscurile și de a completa uniunea bancară. În plus, ar trebui reduse riscurile din sectorul financiar nebancar cu ajutorul instrumentelor macroprudențiale adecvate.

Finalizarea uniunii bancare

În 2019, BCE a fost pe deplin implicată în activitățile desfășurate de forurile europene pentru consolidarea uniunii bancare. În declarația din cadrul reuniunii la nivel înalt a zonei euro din iunie 2019 au fost recunoscute progresele înregistrate în consolidarea uniunii economice și monetare și a fost exprimat sprijinul pentru continuarea activităților de natură tehnică destinate întăririi uniunii bancare. În a doua jumătate a anului 2019, Grupul de lucru la nivel înalt pentru un sistem european de asigurare a depozitelor (EDIS) și-a continuat activitatea cu privire la perspectivele pe termen scurt și lung privind instituirea unui sistem european de asigurare a depozitelor, la opțiunile pentru tratamentul în domeniul reglementării al expunerilor suverane, precum și la modalitățile de consolidare a stabilității financiare, de îmbunătățire a gestionării crizelor și de stimulare a integrării. În plus, Eurogrupul a decis să își continue eforturile de finalizare a pachetului pentru revizuirea Tratatului privind Mecanismul european de stabilitate, având în vedere și necesitatea de a oferi un mecanism comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție^[42].

BCE a avut o contribuție importantă la discuțiile tehnice din cadrul forurilor europene, furnizând informații pentru diferite linii de activitate. În ceea ce privește cadrul de gestionare a crizelor, BCE a insistat asupra abordării suprapunerilor existente în reglementarea măsurilor de intervenție timpurie^[43]. BCE a sprijinit, de asemenea, și analiza suplimentară a obstacolelor existente în calea integrării transfrontaliere, în special a barierelor care afectează libera circulație a capitalurilor și a lichidităților în cadrul uniunii bancare. La un nivel mai general, BCE a susținut un pachet de compromis care să includă o primă etapă a EDIS constând în sprijin sub formă de lichidități, oferind totodată o perspectivă finală sub forma unei acoperiri complete a pierderilor. Un astfel de acord cuprinzător le va permite europenilor să beneficieze pe deplin de uniunea bancară, respectiv de integrarea pieței și de condiții egale de protecție a deponenților. Punerea în comun a resurselor pentru asigurarea depozitelor la nivel european ar favoriza o mai bună menținere a încrederii deponenților decât sistemele naționale, întrucât acestea din urmă ar putea fi mai expuse în cazul producerii unui șoc idiosincratic, care le-ar putea slăbi credibilitatea și, prin urmare, încrederea deponenților.

Luând în considerare conceptul potrivit căruia partajarea și reducerea riscurilor sunt două procese care se susțin reciproc, BCE a contribuit la diminuarea în continuare a riscurilor în sectorul bancar. Astfel, Supravegherea bancară a BCE și-a continuat activitatea cu privire la redresarea bilanțurilor băncilor prin extinderea orientărilor sale privind creditele neperformante și a evaluat calitatea criteriilor de subscriere ale băncilor, cu accent pe acordarea de împrumuturi noi. În 2019, BCE a contribuit în continuare la rapoartele comune de monitorizare a reducerii riscurilor (a se vedea edițiile din mai și noiembrie), elaborate împreună cu Comisia Europeană și Comitetul unic de rezoluție, care au evidențiat progrese suplimentare în reducerea riscurilor.

Cel de-al doilea pilon al uniunii bancare a fost, la rândul său, un punct central de interes în 2019. În decembrie 2018 s-a convenit că Mecanismul european de stabilitate va asigura un mecanism comun de sprijin pentru Fondul unic de rezoluție. Totuși, cadrul de rezoluție are în continuare o lacună majoră, deoarece în zona euro nu a fost creat încă un cadru pentru furnizarea de lichidități băncilor viabile care au ieșit din procedura de rezoluție. Deși în alte jurisdicții importante există un astfel de cadru, bazat în mare măsură pe garanții guvernamentale acordate băncii centrale în calitate de furnizor de lichiditate, până în prezent nu a fost posibil să se ajungă la un acord asupra unei soluții echivalente în zona euro.

Continuarea progreselor în ceea ce privește uniunea piețelor de capital

În 2019, BCE a continuat să sprijine finalizarea uniunii piețelor de capital (UPC). Dacă este eficient realizată, o uniune autentică a piețelor de capital ar intensifica în mod semnificativ integrarea financiară și ar consolida uniunea economică și monetară, promovând totodată rolul internațional al monedei euro. Acest lucru ar favoriza transmisia mai ușoară și mai omogenă a politicii monetare.

Piețele de capital profund integrate ar spori și mai mult reziliența sistemului financiar prin reducerea dependenței de bănci și încurajarea unor surse de finanțare alternative pe piață. Astfel cum s-a evidențiat în edițiile din 2019 ale raportului BCE Financial Stability Review, finalizarea uniunii piețelor de capital este o condiție prealabilă fundamentală pentru a consolida partajarea riscurilor și a îmbunătăți reziliența zonei euro la șocurile economice. Începând din 2015, evoluțiile geopolitice și economice, cum ar fi Brexitul, dar și digitalizarea și schimbările climatice, au evidențiat necesitatea unor piețe de capital integrate la nivel european.

Odată cu încheierea Planului de acțiune din 2015 al Comisiei Europene privind uniunea piețelor de capital, în mandatul legislativ din 2014-2019 Comisia a finalizat un număr important de propuneri legislative și fără caracter legislativ din agenda privind uniunea piețelor de capital. Deși s-au realizat progrese semnificative în domeniul legislativ, este absolut necesară intensificarea eforturilor în privința unora dintre prioritățile principale pentru ca acest proiect să avanseze.

În 2019, BCE a evidențiat prioritățile pentru promovarea uniunii piețelor de capital în cadrul forurilor europene. Printre acestea s-a regăsit sublinierea importanței de a armoniza în continuare regimurile naționale de impozitare și de insolvență, ceea ce este esențial pentru buna desfășurare a tranzacțiilor pe piețele de capital transfrontaliere, precum și de a consolida convergența în domeniul supravegherii în direcția realizării unui cadru unic de reglementare, în special pentru instituțiile financiare nebancare^[44]. Pe termen lung, acordarea de competențe suplimentare de supraveghere Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe ar stimula crearea unei uniuni autentice a piețelor de capital, prin implementarea consecventă a cadrului unic de reglementare la nivelul UE.

Politica macroprudențială pentru sectorul financiar nebancar

Cu toate că sprijină pe deplin finanțarea bazată într-o mai mare măsură pe piață a economiei zonei euro, BCE este în continuare preocupată de creșterea rapidă a sectorului financiar nebancar și de posibilele sale implicații asupra stabilității financiare. Deși creșterea rolului intermedierii financiare nebancare în finanțarea economiei face parte din agenda privind uniunea piețelor de capital, rămâne esențială monitorizarea eficientă a acestui sector.

Având în vedere aceste evoluții, este absolut necesară asigurarea unui cadru prudențial solid pentru instituțiile financiare nebancare pentru a contracara în mod corespunzător riscurile sistemice care s-ar putea materializa în acest sector. Astfel, BCE a continuat în 2019 să sprijine extinderea cadrului macroprudențial dincolo de sfera sistemului bancar și a contribuit în mod semnificativ la discuțiile tehnice conexe din cadrul forurilor europene și internaționale.

4 Buna funcționare a infrastructurii pieței și a plăților

Una dintre atribuțiile de bază ale Eurosistemului este aceea de a asigura buna funcționare a sistemelor de plăți. Această atribuție este strâns interconectată cu responsabilitățile Eurosistemului în domeniul politicii monetare și al stabilității financiare. Eurosistemul joacă un rol central în ceea ce privește dezvoltarea, operarea și monitorizarea infrastructurilor piețelor și a acordurilor care înlesnesc fluxul sigur și eficient de plăți, instrumente financiare și garanții în zona euro.

4.1 Servicii TARGET

În prezent, serviciile TARGET ale Eurosistemului includ trei componente: TARGET2, un sistem de decontare pe bază brută în timp real pentru operațiunile de plată în euro aferente operațiunilor de politică monetară ale Eurosistemului, precum și pentru tranzacțiile interbancare și comerciale; TARGET2-Securities (T2S), o platformă unică pentru decontarea operațiunilor cu instrumente financiare la nivel european; și Serviciul de decontare a plăților instant prin intermediul TARGET (TARGET Instant Payment Settlement – TIPS), care permite furnizorilor de servicii de plată să ofere clienților transferul instant de fonduri la orice oră, în fiecare zi a anului.

Mai mult de 1 000 de bănci utilizează TARGET2 pentru a iniția tranzacții în euro, fie în nume propriu, fie în numele clienților lor. Luând în considerare sucursalele și filialele, serviciile a peste 45 000 de bănci din întreaga lume pot fi accesate prin TARGET2. În 2019, TARGET2 a procesat în medie 344 120 de plăți pe zi, cu o valoare medie zilnică de 1 700 de miliarde EUR.

Fiind un sistem de plată de importanță sistemică (systemically important payment system – SIPS), TARGET2 este esențial nu numai pentru stabilitatea și eficiența sectorului financiar și economiei zonei euro, ci și pentru derularea fără probleme a politicii monetare unice a zonei euro și pentru stabilitatea monedei euro. La fel ca și alte SIPS, TARGET2 face obiectul unei supravegheri permanente din partea Eurosistemului, care utilizează o abordare bazată pe risc ce include monitorizarea securității punctelor finale și a rezilienței cibernetice.

În 2019, Eurosistemul a implementat un nou instrument de urgență TARGET2. În situația întreruperii operării TARGET2 (chiar dacă durează mai mult de o zi), acesta permite Eurosistemului să continue procesarea tranzacțiilor clasificate drept „critice” și „foarte critice”. Noul instrument de urgență face parte dintr-o strategie mai cuprinzătoare pentru consolidarea rezilienței operaționale și cibernetice a infrastructurii pieței Eurosistemului.

TARGET2 funcționează fără sincope de mai mult de un deceniu. Totuși, în condițiile în care ecosistemul plăților s-a schimbat semnificativ în această perioadă datorită evoluțiilor tehnologice, noilor cerințe de reglementare și modificării nevoilor utilizatorilor, Eurosistemul plănuiește să înlocuiască TARGET2 cu un nou sistem de decontare pe bază brută în timp real (real-time gross settlement – RTGS) în luna noiembrie 2021 și totodată să optimizeze gestionarea lichidității la nivelul tuturor serviciilor TARGET. Noul sistem RTGS va folosi standardul ISO 20022 pentru mesajele de plată și va putea facilita plățile în multiple valute. La finele anului 2019, pe baza feedback-ului primit în cadrul unei consultări publice, a fost publicată versiunea îmbunătățită a Specificațiilor funcționale detaliate pentru utilizatori privind viitorul serviciu RTGS (User Detailed Functional Specifications for the future RTGS service). În plus, doi furnizori de servicii de rețea au semnat contracte cu Eurosistemul pentru a oferi utilizatorilor conectivitate independentă de tipul de rețea la toate serviciile Eurosistemului de infrastructură a pieței prin intermediul noului Portal unic al Eurosistemului de acces la infrastructurile pieței (Eurosystem Single Market Infrastructure Gateway – ESMIG).

În ceea ce privește T2S, au trecut peste doi ani de când s-a finalizat migrarea în valuri a depozitarilor centrali de instrumente financiare (central securities depositories – CSD) la platforma comună. Platforma T2S este în prezent utilizată de 21 de CSD, care oferă servicii pentru 20 de piețe din Europa. În 2019, T2S a procesat în medie 606 938 de tranzacții pe zi, cu o valoare medie zilnică de 1 106,13 miliarde EUR.

În anul 2019, pentru prima dată, un examinator extern independent numit de Consiliul guvernatorilor al BCE a efectuat analize tehnice și operaționale privind serviciile T2S. Observațiile făcute de acesta au fost transmise Eurosistemului, precum și CSD și băncilor centrale din afara zonei euro care folosesc T2S. Aceste analize vor fi de acum înainte realizate în fiecare an.

Totodată, după o evaluare prealabilă în 2015, prima evaluare cuprinzătoare, din perspectiva monitorizării, a T2S în funcțiune, inițiată în 2018, a fost finalizată în 2019. Concluzia acesteia a fost că platforma T2S respectă în mare măsură Principiile pentru infrastructurile piețelor financiare CPMI-IOSCO, fiind sigură și eficientă. Deși în timpul evaluării au fost identificate deficiențe pe anumite segmente, s-a considerat că niciuna nu generează riscuri serioase dacă nu este remediată imediat.

După lansarea TIPS în luna noiembrie 2018, în primul an șapte piețe din zona euro s-au conectat la acest serviciu, ceea ce înseamnă că serviciile de plată a peste 1 000 de furnizori pot fi în prezent accesate prin intermediul TIPS. Mai multe piețe din zona euro se pregătesc să adere la TIPS în 2020. Având în vedere faptul că TIPS poate susține valute diferite, Sveriges Riksbank și-a exprimat intenția de a adăuga coroana suedeză la TIPS în 2022.

Totodată, Eurosistemul dezvoltă o nouă componentă a serviciilor TARGET, respectiv Sistemul de gestionare a colateralului din cadrul Eurosistemului (Eurosystem Collateral Management System – ECMS). Acest sistem unic va fi capabil să gestioneze activele folosite drept colateral în toate operațiunile de credit ale Eurosistemului. În 2019 și conform graficului, proiectul a ajuns la finele fazei de specificare. Data operaționalizării este planificată pentru luna noiembrie 2022.

4.2 Inovarea și integrarea la nivelul infrastructurii pieței și al plăților

Industria financiară trece printr-o transformare semnificativă datorită inovării și digitalizării. Pe piața plăților de mică valoare, de exemplu, noua legislație UE care permite accesul terților la conturile de plăți, lansarea plăților instant și inovațiile tehnice, în general, au condus la apariția unor noi operatori pe piață, a unor noi canale pentru accesarea serviciilor de plată și a unor modalități noi de inițiere a plăților. (A se vedea Caseta 5 pentru informații privind criptoactivele, monedele digitale stabile – stablecoins – și moneda digitală emisă de banca centrală). Provocarea cu care se confruntă Eurosistemul legat de aceste evoluții este una dublă: acesta trebuie să încurajeze integrarea și inovarea în calitatea sa de catalizator și să promoveze siguranța și eficiența la nivelul infrastructurii pieței și al plăților în calitatea sa de supraveghetor.

În 2019, BCE a publicat un raport intitulat SEPA Migration Impact Assessment, care a arătat că evoluția SEPA (Single Euro Payments Area – zona unică de plăți în euro) și migrarea la schemele de plată paneuropene pentru transferurile de credit și debitele directe au marcat un progres semnificativ în direcția unei piețe europene integrate, sigure și eficiente a plăților. Cu toate acestea, nu s-a realizat o zona unică de plăți în euro pe segmentul carduri. Totodată, soluțiile pentru utilizatorii finali referitoare la inițierea plăților rămân fragmentate la nivelul Europei. În mod similar, în ceea ce privește plățile la punctele de interacțiune (respectiv plățile la punctele de vânzare și plățile aferente comerțului electronic), nu s-a găsit încă o soluție paneuropeană care să răspundă nevoilor utilizatorilor din Europa.

Pentru a rezolva această problemă, în 2019 Eurosistemul a adoptat o nouă strategie pentru plățile de mică valoare. Strategia sprijină elaborarea unei soluții paneuropene determinate de piață pentru plățile la punctele de interacțiune și stabilește principalele obiective pentru o astfel de soluție.

În domeniul supravegherii, și pe baza abordării conform căreia entitățile care îndeplinesc aceleași funcții ar trebui să facă obiectul acelorași așteptări din partea supravegherii („același risc, aceleași cerințe”), Eurosistemul a luat măsuri pentru a‑și revizui politica de supraveghere și pentru a începe să elaboreze un nou cadru pentru supravegherea instrumentelor, a schemelor și a aranjamentelor de plată (cadrul de supraveghere PISA). Acest nou cadru holistic, dinamic și orientat spre viitor este conceput să fie aplicat atât produselor, furnizorilor și tehnologiilor tradiționale, cât și celor noi din domeniul plăților, și să contribuie la siguranța și eficiența întregului sistem de plată.

Eurosistemul stimulează armonizarea la nivelul întregii piețe în domeniul post-tranzacționare pentru a sprijini continuarea integrării piețelor financiare în Europa. În domeniul armonizării gestionării colateralului, principalul obiectiv este acela de a face eforturi în direcția creării unui cadru unic pentru gestionarea colateralului la nivelul Europei, care să conțină standardele pentru gestionarea garanțiilor. În 2019, un prim set de astfel de standarde a fost adoptat de Grupul consultativ al BCE privind infrastructurile de piață pentru valori mobiliare și garanții, vizând serviciile tripartite de gestionare a colateralului, operațiunile corporative privind titlurile de îndatorare, și procesele de facturare; acestea ar trebui implementate până în noiembrie 2022. Grupurilor naționale ale părților interesate li s-a cerut să-și pregătească propriile planuri de adaptare în vederea respectării standardelor.

Eurosistemul a continuat, de asemenea, să stimuleze armonizarea post-tranzacționare în domeniul decontării operațiunilor cu instrumente financiare, în special prin monitorizarea îndeaproape a progreselor înregistrate de implementarea standardelor și urmărirea eventualelor lacune curente. La finele anului 2019, 90% din piețele care participă la T2S respectau principalele standarde de armonizare (comparativ cu 85% în 2018).

În domeniul infrastructurilor instrumentelor financiare, Eurosistemul, în calitate de bancă centrală de emisiune pentru euro, participă la autorizarea și la evaluarea și monitorizarea în mod periodic a CSD conform Regulamentului CSD. De fapt, Eurosistemul este singura autoritate implicată în prezent în autorizarea și evaluarea tuturor CSD din zona euro și, prin urmare, contribuie la înlesnirea unei abordări consecvente a acestor responsabilități, jucând astfel un rol esențial în asigurarea siguranței și eficienței decontării operațiunilor cu instrumente financiare.

În ceea ce privește contrapărțile centrale (central counterparties – CCP), Eurosistemul, în calitate de bancă centrală de emisiune pentru euro, a continuat să contribuie la activitățile colegiilor de supraveghere prevăzute în Regulamentul privind infrastructura pieței europene (European Market Infrastructure Regulation – EMIR), inclusiv la evaluarea solicitărilor contrapărților centrale de a-și extinde serviciile sau de a introduce schimbări în modelele lor de risc. Totodată, Eurosistemul este reprezentat în grupele existente de gestionare a crizelor sau în cele care se înființează la nivel mondial pentru contrapărțile centrale care sunt importante din punct de vedere sistemic în mai mult de o jurisdicție.

În 2019, Eurosistemul s-a angajat în discuții privind revizuirea cadrului EMIR, care a avut drept scop îmbunătățirea cadrului de reglementare pentru CCP, în special CCP din afara UE, și care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020. Eurosistemul a contribuit, de asemenea, la pregătirile pentru un regulament UE privind redresarea și rezoluția CCP și s-a implicat în testările la stres ale CCP derulate la nivelul UE, care au vizat în special riscul de lichiditate.

5 Eforturi de sprijinire a funcționării piețelor și servicii financiare către alte instituții

În octombrie 2019, BCE a inițiat publicarea ratei dobânzii pe termen scurt la operațiunile în euro (€STR), o nouă rată a dobânzii de referință determinată exclusiv pe baza datelor din raportările statistice privind piața monetară. €STR va substitui treptat rata medie a dobânzii la operațiunile overnight în euro (EONIA) și se preconizează că va deveni una dintre principalele rate ale dobânzii de referință pe piețele din zona euro. Lansarea noii rate a dobânzii de referință a fost bine anticipată de sectorul financiar și nu a generat perturbări grave. Stabilirea cu frecvență zilnică a €STR a decurs fără sincope, iar metodologia utilizată s-a dovedit fiabilă. În anul 2019, BCE a răspuns în continuare de administrarea diverselor operațiuni financiare efectuate în numele UE și și-a continuat rolul de coordonare în raport cu cadrul Serviciilor Eurosistemului de administrare a rezervelor. De asemenea, BCE a hotărât să inițieze publicarea de date suplimentare referitoare la intervențiile sale pe piața valutară efectuate începând cu luna aprilie 2020, în vederea sporirii gradului de comunicare și transparență în acest domeniu și în conformitate cu practicile de asumare a răspunderii din alte domenii de politică (a se vedea Caseta 6).

5.1 €STR, noua rată a dobânzii de referință overnight pentru piețele monetare din zona euro

La data de 2 octombrie 2019, BCE a început publicarea unei noi rate a dobânzii de referință overnight pentru piețele monetare din zona euro. Rata dobânzii pe termen scurt la operațiunile în euro, cunoscută și sub denumirea de €STR, reflectă costul finanțării negarantate pe piața monetară wholesale în euro, suportat de băncile din zona euro. Această rată a dobânzii, caracterizată de robustețe și fiabilitate, este calculată zilnic, pe baza informațiilor furnizate, în prezent, de 50 de agenți raportori care realizează tranzacții eligibile în valoare de peste 30 de miliarde EUR, urmând să înlocuiască treptat EONIA.

Metodologia aferentă €STR este astfel configurată încât să reflecte în mod exhaustiv dinamica pieței monetare. Rata dobânzii este bazată pe informații provenind dintr-un set amplu de tranzacții eligibile raportate de bănci și realizate cu alte bănci, precum și cu instituții financiare nebancare; aceasta îi conferă reziliență în raport cu modificările structurale manifestate pe segmentul negarantat al pieței. În anul 2019, volumul mediu zilnic al tranzacțiilor pe baza cărora s-a calculat €STR s-a plasat la 31,1 miliarde EUR. Cerințele privind suficiența datelor referitoare la €STR garantează reprezentativitatea acestei rate a dobânzii pentru că: (a) cel puțin 20 dintre instituțiile care în prezent dețin calitatea de agent raportor conform Regulamentului privind statisticile referitoare la piețele monetare transmit raportări; și (b) cinci bănci care înregistrează cea mai ridicată pondere a volumului tranzacțiilor nu depășesc 75% din rulajul zilnic. În situația în care una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită, se declanșează procedura de urgență pe termen scurt, asigurându‑se astfel disponibilitatea acestei rate. Nu în ultimul rând, rata este calculată ca o medie trunchiată ponderată cu volumul tranzacțiilor, prin care 25% din partea superioară și, respectiv, cea inferioară a volumului, corespunzător tranzacțiilor cu cele mai scăzute și, respectiv, cele mai ridicate rate ale dobânzii, sunt eliminate din calculul acesteia, contribuind la reducerea influenței valorilor extreme (pentru detalii suplimentare privind stabilirea €STR, a se vedea Caseta 7 din Capitolul 7).

€STR va substitui în mod progresiv EONIA, la care se va renunța începând cu 3 ianuarie 2022. Ca urmare a recomandărilor formulate de sectorul privat, prin intermediul grupului de lucru privind ratele dobânzilor fără risc la operațiunile în euro și al unei consultări publice, la data de 2 octombrie 2019, Institutul European pentru Piețele Monetare, în calitate de administrator al EONIA, a modificat metodologia de calcul al EONIA astfel încât, până la renunțarea la acest indicator la data de 3 ianuarie 2022, rata este stabilită ca €STR plus o marjă fixă de 8,5 puncte de bază. Grupul de lucru privind ratele dobânzilor fără risc la operațiunile în euro, înființat în anul 2017 cu scopul de a identifica și de a recomanda rate ale dobânzilor fără risc care ar putea oferi alternative la indicii de referință existenți, a elaborat orientări referitoare la tranziția de la EONIA la €STR. Acestea includ recomandări privind abordarea contractelor având ca referință EONIA , precum și analize ale implicațiilor acestei modificări asupra produselor, proceselor și modelelor, contabilității financiare și gestionării riscurilor.

Eforturile BCE de a comunica cu utilizatorii indicilor de referință în perioada premergătoare lansării €STR, concomitent cu orientările și recomandările grupului de lucru privind ratele dobânzilor fără risc la operațiunile în euro, au contribuit la debutul fără sincope al €STR. Lansarea noii rate a dobânzii de referință și modificarea adusă metodologiei de calcul al EONIA au fost bine anticipate de sectorul financiar și nu au generat perturbări grave. De exemplu, sistemele interne au fost ajustate pentru a se ține seama de momentul diferit de publicare a ratei de referință, respectiv dimineața zilei ulterioare datei de tranzacționare. De asemenea, primele tranzacții indexate la €STR, inclusiv primele emisiuni de titluri de valoare, s‑au derulat cu succes. Pe piața instrumentelor financiare derivate, primele tranzacții swap extrabursiere au fost executate odată cu lansarea noii rate a dobânzii, iar unele dintre contrapărțile centrale au putut oferi clienților operațiuni de compensare a instrumentelor bazate pe €STR la scurt timp, respectiv în octombrie și noiembrie.

Stabilirea cu frecvență zilnică a €STR a decurs fără sincope, iar metodologia utilizată s-a dovedit fiabilă. Fiabilitatea metodologiei poate fi ilustrată prin următoarele două exemple. În primul rând, reducerea, la 18 septembrie 2019, a ratei dobânzii la facilitatea de depozit a BCE s-a reflectat imediat și integral în seria de date pre‑€STR și, ulterior inițierii publicării ratei €STR, nivelul acesteia și distribuția tranzacțiilor în intervalul median s-au menținut relativ stabile. În al doilea rând, ziua bancară nelucrătoare în Germania din data de 3 octombrie 2019 a exercitat o influență neglijabilă asupra acestei rate, precum și asupra indicatorilor aferenți. Deși valoarea tranzacțiilor consemnate s-a restrâns cu 4,3 miliarde euro în ziua respectivă, față de ziua anterioară, numărul băncilor participante și gradul de concentrare a volumelor tranzacționate raportate de cele 5 bănci cu cea mai mare pondere a rulajului s-au menținut la o distanță confortabilă față de pragurile care definesc cerințele privind suficiența datelor, după cum s-a arătat mai sus. Totodată, €STR a continuat să fie caracterizată de volatilitate restrânsă, ceea ce ilustrează robustețea metodologiei în cazul unor asemenea evenimente.

Chiar dacă recursul la €STR câștigă tot mai mult teren, sunt necesare eforturi mai susținute din partea operatorilor pe piețe pentru a crește lichiditatea pieței monetare și a celei a instrumentelor financiare derivate bazate pe €STR. Rata €STR ar trebui utilizată pe scară largă pe segmentele de piață – cu alte cuvinte, nu ar trebui să fie considerată numai un substitut al EONIA pe piața instrumentelor financiare derivate, ci ar trebui și să fie folosită în cazurile în care, în mod normal, ar fi utilizate alte rate ale dobânzii de referință. Exemple de utilizare a acesteia pe ambele părți ale bilanțului sunt reprezentate de emisiunile de obligațiuni și de acordarea de împrumuturi.

De asemenea, €STR oferă o modalitate de abordare a riscurilor legate de ratele dobânzilor la depozitele interbancare (ratele IBOR), în contextul reformării globale a acestor indici. Potrivit recomandărilor Consiliului pentru Stabilitate Financiară^[45], recursul la ratele dobânzilor overnight aproape fără risc ar trebui încurajat la nivel global pe piețele ratelor dobânzilor, în cazul în care este oportun, iar contractele având drept referință ratele IBOR ar trebui să includă prevederi robuste referitoare la indici alternativi. În zona euro, autorizarea administratorului EURIBOR, la data de 3 iulie 2019, a permis utilizarea neîntreruptă a acestui indice de referință; în plus, spre deosebire de LIBOR, nu s-a decis renunțarea la EURIBOR. Totuși, sustenabilitatea pe termen lung a EURIBOR nu poate fi garantată; aceasta depinde, în primul rând, de stabilitatea eșantionului băncilor participante și, în al doilea rând, de evoluțiile activității pe piața monetară, a cărei cuantificare reprezintă obiectivul EURIBOR. Deși autoritățile competente pot oferi, în contextul Regulamentului UE privind indicii de referință, un mecanism de sprijin temporar sub forma contribuțiilor obligatorii la indicii de referință sau la administrarea obligatorie a indicelui de referință, acest mecanism de sprijin este limitat prin structura sa și ca aplicabilitate în timp. Prin urmare, rata €STR – și structurile pe scadențe bazate pe €STR – ar putea reprezenta o alternativă la contractele indexate la EURIBOR, precum și o alternativă la EURIBOR. Există deja exemple în acest sens în alte jurisdicții, precum Statele Unite, Regatul Unit și Elveția, în care utilizarea ratelor dobânzilor overnight similare €STR ia amploare, fiind promovată pentru a se contracara incertitudinile legate de LIBOR.

5.2 Administrarea operațiunilor de împrumut și creditare ale UE

BCE poartă responsabilitatea pentru administrarea operațiunilor de împrumut și creditare încheiate de Uniunea Europeană în cadrul mecanismului de asistență financiară pe termen mediu (MTFA)^[46] și al Mecanismului european de stabilizare financiară (EFSM)^[47]. În anul 2019, BCE a procesat plățile de dobânzi pentru împrumuturile acordate în cadrul MFTA. La 31 decembrie 2019, valoarea totală a operațiunilor aflate în derulare în cadrul acestui mecanism se ridica la 200 de milioane EUR. Totodată, în 2019, BCE a procesat diverse plăți și plăți de dobânzi pentru împrumuturile acordate în cadrul EFSM. La 31 decembrie 2019, valoarea totală a operațiunilor aflate în derulare prin intermediul acestui mecanism se cifra la 46,8 miliarde EUR.

De asemenea, BCE poartă responsabilitatea pentru administrarea plăților rezultate în legătură cu operațiunile aflate în derulare în cadrul Fondului european de stabilitate financiară (EFSF)^[48] și al Mecanismului european de stabilitate (MES)^[49]. În anul 2019, BCE a procesat diverse plăți de dobânzi și comisioane pentru două împrumuturi acordate în cadrul EFSF. BCE a mai procesat și plăți asociate participării, în calitate de membru MES, la capitalul autorizat al MES.

Totodată, BCE poartă responsabilitatea și pentru procesarea tuturor plăților aferente acordului privind facilitatea de împrumut destinată Greciei^[50]. La 31 decembrie 2019, valoarea totală a operațiunilor aflate în derulare în cadrul acestui mecanism se ridica la 52,9 miliarde EUR.

5.3 Serviciile Eurosistemului de administrare a rezervelor

În anul 2019 a continuat să fie disponibilă o serie cuprinzătoare de servicii financiare în cadrul Serviciilor Eurosistemului de administrare a rezervelor (Eurosystem Reserve Management Services – ERMS), instituite în anul 2005 în scopul administrării activelor de rezervă în euro deținute de clienții Eurosistemului. Mai multe BCN din Eurosistem (așa-numiții „furnizori de servicii ai Eurosistemului“) oferă, cu respectarea anumitor termeni și condiții și în concordanță cu standardele generale de piață, o gamă completă de servicii de investiții băncilor centrale, autorităților monetare și agențiilor guvernamentale situate în afara zonei euro, precum și organismelor internaționale. BCE îndeplinește un rol general de coordonare, monitorizează funcționarea fără sincope a serviciilor, promovează optimizarea cadrului instituit și întocmește raportări privind această activitate adresate Consiliului guvernatorilor.

În anul 2019, o nouă bancă centrală a inițiat furnizarea de servicii ERMS, astfel că numărul total al furnizorilor de servicii ai Eurosistemului a ajuns la 10. Numărul conturilor clienților în cadrul ERMS a fost de 273 la finalul anului 2019, comparativ cu 277 la sfârșitul anului 2018. Totalul deținerilor agregate (care includ active de trezorerie și dețineri de titluri) administrate în cadrul ERMS a înregistrat o scădere de aproximativ 7,5% în anul 2019 față de anul anterior.

6 Mai multe bancnote și un nivel redus al falsificării

BCE și băncile centrale naționale (BCN) din zona euro sunt responsabile cu emisiunea de bancnote euro în cadrul zonei euro, cu garantarea disponibilității numerarului și cu menținerea încrederii în această monedă. Numărul și valoarea bancnotelor euro aflate în circulație au fost în creștere începând cu introducerea lor în 2002, iar dinamica acestora a fost, în general, mai alertă comparativ cu expansiunea economică. În 2019, numărul de bancnote falsificate a rămas scăzut, fapt datorat mai multor factori, printre care elementele de siguranță sporită ale noii serii de bancnote euro „Europa”, cooperarea continuă cu forțele legii, comunicarea constantă cu publicul și instruirea oferită agenților profesioniști care operează cu numerar. În mai 2019 au fost introduse noile bancnote de 100 EUR și 200 EUR, cu elemente de siguranță noi și inovative, finalizând seria „Europa”.

6.1 Circulația bancnotelor a continuat să crească

În anul 2019, numărul și valoarea bancnotelor euro aflate în circulație au crescut cu aproximativ 6,4% și, respectiv, 5,0%. La sfârșitul anului, numărul bancnotelor euro aflate în circulație era de 24,1 miliarde, în valoare totală de 1 293 miliarde EUR (Graficele 25 și 26). Bancnota de 50 EUR a reprezentat aproape jumătate din numărul și valoarea totală a bancnotelor aflate în circulație. Bancnota de 200 EUR a consemnat, de departe, cel mai rapid ritm anual de creștere, respectiv 61,4% în 2019, deoarece a răspuns parțial cererii de bancnote de 500 EUR, a căror emitere a fost sistată. La finalul lui 2019, valoarea totală a bancnotelor de 100 EUR aflate în circulație era de 305 miliarde EUR, sumă echivalentă cu valoarea cumulată a tuturor cupiurilor bancnotelor euro aflate în circulație în luna iulie 2002. Bancnotele de 100 EUR și 50 EUR au continuat să înregistreze ritmuri alerte, de 8,8% și, respectiv, 7,4%.

Se estimează că, în termeni valorici, aproximativ o treime din bancnotele euro aflate în circulație sunt deținute în afara zonei euro. Aceste bancnote sunt deținute preponderent în țări vecine și sunt, în principal, cupiurile cu valorile cele mai mari. Acestea sunt folosite ca mijloc de tezaurizare și pentru decontarea tranzacțiilor pe piețele internaționale.

Producția bancnotelor euro se împarte între BCN din zona euro, cărora li s-a alocat în total producerea a aproximativ 3,7 miliarde de bancnote în anul 2019.

În perioada analizată, numărul total de monede euro aflate în circulație a crescut cu 3,3%, ajungând la 135,1 miliarde la sfârșitul lui 2019. Valoarea monedelor aflate în circulație a urcat la 30 miliarde EUR, în creștere cu 3,4% față de finele anului 2018.

În 2019, BCN din zona euro au verificat aproximativ 30 de miliarde de bancnote din punctul de vedere al autenticității și calității, retrăgând din circulație circa 5 miliarde care nu corespundeau acestor criterii. Totodată, Eurosistemul și-a continuat eforturile de a-i sprijini pe fabricanții de echipamente pentru procesarea bancnotelor să asigure îndeplinirea standardelor BCE pentru verificarea autenticității și calității bancnotelor euro înainte de repunerea acestora în circulație. În 2019, instituțiile de credit și alți agenți profesioniști care operează cu numerar au verificat autenticitatea și calitatea a aproximativ 38 de miliarde de bancnote euro.

Introducerea noilor bancnote de 100 EUR și 200 EUR și sistarea emiterii celei de 500 EUR

În data de 28 mai 2019 au fost puse în circulație noile bancnote de 100 EUR și 200 EUR. Introducerea în circulație a acestor noi bancnote a finalizat seria „Europa”, care fusese lansată în anul 2013 prin intermediul bancnotei de 5 EUR.

Emiterea bancnotei de 500 EUR a fost sistată între lunile ianuarie și aprilie 2019 de către toate BCN din zona euro. La fel ca în cazul celorlalte cupiuri din prima serie de bancnote euro, bancnota de 500 EUR va continua să aibă putere circulatorie și, prin urmare, va putea fi folosită și în viitor ca mijloc de plată și de tezaurizare. Bancnotele din prima serie (inclusiv cea de 500 EUR) își vor păstra întotdeauna valoarea și vor putea fi preschimbate la BCN din zona euro pe o perioadă nelimitată de timp.

6.2 Numărul de bancnote euro falsificate a rămas redus în 2019

Numărul de bancnote euro falsificate a rămas redus în 2019, aproximativ 559 000 de bancnote falsificate fiind retrase din circulație. Acest număr scăzut s-a datorat mai multor factori, printre care elementele de siguranță sporită ale noii serii de bancnote „Europa”, cooperarea cu forțele legii și eforturile de comunicare și instruire la nivel european și național. Raportat la numărul bancnotelor euro autentice aflate în circulație, numărul celor falsificate a continuat să scadă și este foarte redus. Evoluția pe termen lung a numărului de bancnote falsificate retrase din circulație este prezentată în Graficul 27.

Falsificatorii manifestă predilecție pentru bancnotele de 20 EUR și 50 EUR, acestea reprezentând împreună peste 70% din numărul total de bancnote falsificate retrase din circulație în anul 2019. Ponderea bancnotelor falsificate de 50 EUR a scăzut în 2019.

În pofida caracterului înșelător mai redus al bancnotelor false retrase din circulație, BCE sfătuiește în continuare publicul să rămână vigilent când primește bancnote, să-și amintească testul „atinge-privește-înclină” și să nu se bazeze pe un singur element de siguranță. Totodată, agenții profesioniști care operează cu numerar beneficiază continuu de cursuri de specializare, atât în Europa, cât și în afara acesteia, iar pentru a sprijini lupta Eurosistemului împotriva falsificării sunt puse la dispoziția publicului materiale informative ce sunt în permanență actualizate. De asemenea, BCE colaborează cu Europolul, Interpolul și Comisia Europeană pentru atingerea acestui obiectiv.

6.3 Obiectiv: bancnote mai ecologice

În anul 2004, Eurosistemul a efectuat o evaluare a ciclului de viață al bancnotelor euro pe baza seriei de standarde ISO 14040, aceasta fiind o evaluare inovatoare a impactului pe care bancnotele îl au asupra mediului pe durata întregului lor ciclu de viață. Această evaluare complexă a reprezentat principala sursă de informare pentru a implementa măsuri menite să reducă impactul bancnotelor euro asupra mediului. De exemplu, Eurosistemul a introdus, pentru producătorii de bancnote euro și pentru componentele acestora, un sistem de acreditare ce include un sistem de management al mediului și care pune accentul, printre altele, pe trecerea graduală către scopul final de a utiliza în proporție de 100% fibre de bumbac durabile pentru realizarea bancnotelor din hârtie.

De asemenea, Eurosistemul monitorizează anual date esențiale privind consumul și emisiile tuturor producătorilor acreditați, vizând îmbunătățirea performanței de mediu a procesului de producție.

7 Statistică

BCE – asistată de băncile centrale naționale (BCN) – dezvoltă, colectează, prelucrează și diseminează o gamă largă de statistici și date necesare pentru sprijinirea politicii monetare a zonei euro, a stabilității financiare și a altor diverse atribuții ale Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), precum și a atribuțiilor Comitetului european pentru risc sistemic (CERS). Aceste date statistice sunt utilizate și de autoritățile publice, participanții pe piețele financiare, mass-media și publicul larg, contribuind la îndeplinirea obiectivului de transparență al BCE.

Prezentul capitol pune accentul pe limitarea sarcinii de raportare pentru bănci și pe datele statistice referitoare la FinTech, inclusiv criptoactive. Două casete abordează procesul independent de calculare a ratei dobânzii pe termen scurt la operațiunile în euro (€STR) în baza Orientărilor relevante (a se vedea Caseta 7), respectiv strategia pe termen mediu pentru statisticile privind conturile financiare, stabilind obiective pentru următorii ani (a se vedea Caseta 8).

7.1 Limitarea sarcinii de raportare

Criza financiară a făcut vizibile limitările datelor statistice agregate în ceea ce privește furnizarea informațiilor necesare pentru a sprijini factorii de decizie în situația unei fragmentări sporite între țări, sectoare și piețe. BCE a reacționat la aceste limitări prin adoptarea de noi acte normative pe baza cărora să poată obține date suplimentare cu caracter granular care să răspundă nevoilor de date de politică monetară, microprudențiale și macroprudențiale, de exemplu seturi de date statistice cum ar fi setul de date AnaCredit, statisticile privind deținerile de titluri de valoare și statisticile referitoare la piața monetară. Aceasta a condus la o creștere a sarcinii de raportare a băncilor.

O altă problemă cu care se confruntă sectorul bancar este absența armonizării transfrontaliere în schemele de raportare, care provine din abordarea tradițională a SEBC potrivit căreia BCN pot îndeplini cerințele statistice europene prin intermediul cadrelor naționale de raportare.

Cu toate că există un grad ridicat de armonizare conceptuală a raportării statistice la nivelul zonei euro, în practică, există un număr mare de rapoarte statistice separate ce trebuie transmise către BCN, cu frecvențe și termene de transmitere diferite, precum și cu niveluri diferite de agregare.

În plus, rapoartele statistice se suprapun parțial cu o gamă largă de rapoarte solicitate de supraveghetorii bancari. Aceasta conduce la redundanțe și suprapuneri, precum și la calendare și procese de raportare complexe.

Prin urmare, este de înțeles că sectorul bancar a atras atenția asupra acestei situații și a solicitat o configurație și o implementare a cerințelor de raportare într-un mod mult mai eficient din punctul de vedere al costurilor^[52], menținând, în același timp, eficacitatea reglementării și chiar sporind în continuare calitatea datelor.

În acest context, în 2016, SEBC a început să lucreze la consolidarea cerințelor statistice existente pentru bănci prin elaborarea unui Cadru de raportare integrată (IReF), menit să creeze o soluție integrată pentru raportarea statistică a SEBC la nivelul țărilor și al domeniilor statistice. În conformitate cu noul cadru, care se preconizează că va fi implementat între 2024 și 2027, vor fi colectate date cu caracter mai granular decât cele din seturile de date existente^[53], ceea ce va permite acoperirea cerințelor existente într-un cadru unic și va evita duplicarea cerințelor ori de câte ori este posibil. Acest lucru înseamnă că, deși volumul de date va crește în mod semnificativ, băncile vor avea de efectuat mai puține clasificări și agregări statistice, care sunt adesea activități ce necesită numeroase resurse; astfel de sarcini vor fi îndeplinite, în schimb, de SEBC, anticipându-se o creștere generală a calității datelor. IReF va utiliza un model de date și un dicționar care vor fi unice și care se anticipează că vor standardiza pe deplin definițiile și vor asigura robustețea metodologiei. Datele cu caracter granular sunt în mod inerent flexibile, în sensul că pot fi combinate în moduri diferite pentru a furniza produse și servicii noi și se preconizează că aceasta ar putea reduce frecvența schimbărilor din cadrul de raportare juridică și, în același timp, ar reduce necesitatea unor solicitări ad-hoc de date din partea autorităților.

După cum se arată în Figura 2, strategia globală a SEBC pentru colectarea datelor de la bănci prevede, de asemenea, sprijinirea agenților raportori pentru optimizarea organizării informațiilor stocate în sistemele operaționale interne (de exemplu, pentru contabilitate, gestionarea riscurilor, titluri de valoare sau depozite) într-un „instrument de introducere a datelor”, care ar putea apoi să constituie baza pentru îndeplinirea tuturor cerințelor de raportare aplicabile, pe baza regulilor de transformare standardizate. În acest scop, un grup alcătuit din reprezentanți ai BCE, ai unor BCN din zona euro și ai sectorului bancar elaborează un Dicționar de raportare integrată a băncilor (Banks’ Integrated Reporting Dictionary – BIRD). Sfera de aplicare a BIRD depășește seturile de date statistice ale SEBC pentru a acoperi raportarea în materie de supraveghere și de rezoluție.

În 2018, SEBC a decis să demareze o analiză cost-beneficiu a IReF, în strânsă cooperare cu sectorul bancar și cu alte părți interesate relevante, în vederea evaluării impactului inițiativei asupra cererii și ofertei. Primul pas a constat într-un chestionar de inventariere calitativă privind situația curentă a raportării statistice la nivelul domeniilor și al țărilor, pentru a identifica principalii factori de cost și potențialele beneficii ale IReF. În 2019, Comitetul de statistică al SEBC a evaluat rezultatele chestionarului de inventariere calitativă și a elaborat scenarii concrete pentru IReF în ceea ce privește diferitele aspecte referitoare la colectarea datelor și la producerea statisticilor. Următoarea etapă din 2020 va consta în evaluarea costurilor și beneficiilor acestor scenarii prin intermediul unui chestionar. Scenariile au fost elaborate de către grupuri de opinie care au implicat experți în domeniu din cadrul SEBC și, pentru anumite teme, reprezentanți ai sectorului bancar. Noul chestionar se va baza pe un proiect de schemă de raportare IReF, care va permite respondenților să clasifice scenariile în funcție de propunerile concrete pentru cerințele de raportare. SEBC va evalua apoi rezultatele și, dacă acestea indică sprijin pentru IReF, va identifica apoi caracteristicile optime care ar corespunde cel mai bine sectorului bancar, precum și utilizatorilor și entităților responsabile cu prelucrarea datelor din cadrul SEBC.

În cazul în care rezultatul analizei globale cost-beneficiu este satisfăcător, Consiliul guvernatorilor BCE poate decide implementarea IReF. Un proiect de regulament al BCE ar urma să fie elaborat în vederea unei consultări publice înainte de adoptarea și punerea în aplicare a acestuia. Cerințele IReF vor fi obligatorii pentru toate băncile din zona euro.

7.2 Date statistice noi și îmbunătățite referitoare la zona euro

FinTech și criptoactive

Statisticile referitoare la inovația tehnologică utilizată pentru a sprijini sau a furniza servicii financiare („FinTech”) sunt dezvoltate și consolidate pentru a răspunde în permanență nevoilor utilizatorilor de date statistice într-o lume în continuă evoluție digitală. Astfel, la începutul anului 2019, Direcția generală statistică din cadrul BCE a creat un set de date intern privind criptoactivele și a stabilit un set de indicatori bazați în primă instanță pe date agregate disponibile publicului. Acest set de date și setul de indicatori, ulterior controalelor de calitate și completării cu alte date provenite din surse comerciale^[54], au fost utilizate de către BCE în procesul de monitorizare a fenomenului criptoactivelor^[55]. Cu ajutorul tehnologiilor specifice prelucrării volumelor mari de date, BCE a putut crea un set automatizat de proceduri pentru culegerea, operarea și integrarea mai multor colecții de date privind criptoactivele. O componentă importantă a acestei activități este investigarea clasificării statistice a criptoactivelor. În ceea ce privește FinTech, în paralel cu discuțiile din cadrul forurilor internaționale referitoare la definițiile statistice aferente acestui domeniu și la nevoile în materie de date^[56], BCE a construit un set intern de date experimental privind entitățile FinTech din zona euro^[57], în concordanță cu inițiative similare implementare de câteva BCN din zona euro. Scopul este de a dobândi o imagine mai clară privind legăturile dintre sectorul financiar și cel FinTech, oportunitățile pe care le creează acesta din urmă și riscurile pe care le prezintă.

8 Activitatea de cercetare a BCE

Cercetarea economică are o contribuție deosebită la analiza evoluțiilor economice și a transmisiei intervențiilor de politică monetară, susținând astfel îndeplinirea obiectivelor de politică. Având în vedere mediul economic din anul 2019, dinamica inflației, finanțele populației și interacțiunea dintre politica monetară, stabilitatea financiară și sectoarele reale ale economiei au rămas la baza priorităților de cercetare din 2019.

8.1 Rețelele de cercetare

Trei grupuri de cercetare și diverse rețele de cercetare dețin un rol important în coordonarea eforturilor de cercetare în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și în menținerea relațiilor cu cercetătorii din mediul academic. În 2019, cele trei grupuri de cercetare SEBC privind politica monetară, stabilitatea financiară și competitivitatea economiilor din zona euro au continuat să organizeze ateliere pe teme din sferele de interes. În plus, în cadrul Centrului de Cercetare a Politicilor Economice a fost instituită o Rețea de cercetare și politică privind comunicarea băncilor centrale, coordonată împreună cu BCE (a se vedea și Secțiunea 11.2).

Activitatea de cercetare a BCE pune un accent special pe politicile macroprudențiale și pe interacțiunea acestora cu politicile monetare. În anul 2019, un grup operativ a studiat diversele efecte de propagare între cele două tipuri de politici, inclusiv efectele politicii monetare asupra stabilității financiare și impactul politicii macroprudențiale asupra economiei reale. În 2020, accentul va fi pus pe coordonarea optimă dintre cele două tipuri de politici^[61].

Rețeaua de cercetare PRISMA (price-setting microdata analysis – analiza microdatelor privind stabilirea prețurilor) studiază comportamentul de stabilire a prețurilor în rândul firmelor individuale și în sectorul de retail utilizând seturi de microdate referitoare la prețuri. Cercetarea abordează relația dintre procesul de stabilire a prețurilor în rândul firmelor individuale și dinamica inflației totale, mai precis dacă este afectat comportamentul de stabilire a prețurilor de rate scăzute ale inflației, de orientarea politicii monetare și de poziția în cadrul ciclului economic.

Rețeaua de cercetare pentru studiul consumului și finanțelor populației (Household Finance and Consumption Network – HFCN) a finalizat a treia rundă a Sondajului privind consumul și finanțele gospodăriilor populației (Household Finance and Consumption Survey – HFCS), ale cărui rezultate vor fi lansate în anul 2020. Cercetarea a studiat, printre altele, implicațiile eterogenității gospodăriilor populației asupra transmisiei politicii monetare, spre exemplu rolul acesteia în transmisia politicii în funcție de distribuția veniturilor. HFCS a fost utilizat, de asemenea, ca furnizor de date esențiale pentru modelele de micro-simulare care cuantifică efectele scenariilor de testare la stres asupra gospodăriilor populației.

Rețeaua de cercetare pentru studiul competitivității (CompNet), un forum de cercetare pentru analizarea productivității și competitivității în țările UE, a încheiat o nouă rundă de colectare a datelor pentru a îmbunătăți acoperirea și comparabilitatea între state ale setului de date privind indicatorii de competitivitate la nivel de firmă. În anul 2019, setul de date CompNet a fost, de exemplu, utilizat în studii referitoare la rolul schimburilor comerciale și al politicilor fiscale și politicilor privind piețele forței de muncă în realocarea capitalului și a forței de muncă.

În anul 2019, BCE a lansat un proiect de colectare a datelor privind așteptările consumatorilor din zona euro, prin intermediul unui sondaj online periodic. Sondajul se va realiza în colaborare cu băncile centrale naționale și va include așteptările privind inflația, piața forței de muncă, comportamentul de consum și economisire, precum și finanțele consumatorilor. Acesta va permite BCE să studieze rolul așteptărilor consumatorilor în deciziile lor economice și financiare.

8.2 Conferințe și publicații

BCE a organizat din nou, în anul 2019, o serie de conferințe la nivel înalt pe teme de cercetare. Forumul BCE din 2019 privind activitatea băncilor centrale, desfășurat la Sintra, a discutat despre lecțiile oferite de cei 20 de ani de Uniune Economică și Monetară (UEM) a Europei, cu accent pe progresul diferit al convergenței economice și pe rolul politicilor fiscale și monetare în stabilizarea macroeconomică (a se vedea, de asemenea, Caseta 12 din Capitolul 12). A patra Conferință anuală în domeniul cercetării organizată de BCE a cuprins studii inovatoare legate de stagnarea seculară, structurile piețelor financiare și rolul marilor volume de date în economie. Alte conferințe importante au vizat reformele structurale din zona euro, evoluțiile inflației, schimburile comerciale internaționale, piețele forței de muncă, politica fiscală și de guvernanță UEM, sondajele privind așteptările consumatorilor, genul și progresul profesional, precum și politicile monetare și macroprudențiale.

Anul 2019 a consemnat publicarea a 129 de lucrări elaborate de specialiștii BCE în seria Caietelor de studii ale BCE (Working Paper Series). În plus, un număr de studii metodologice sau orientate cu precădere pe politici au fost publicate în Occasional Paper Series, Statistics Paper Series și Discussion Paper Series ale BCE. De asemenea, multe dintre activitățile de cercetare derulate de BCE s-au concretizat în lucrări publicate în reviste de specialitate. Mai mult, rezultatele cercetărilor au fost prezentate unui public mai larg, de exemplu prin publicarea a 12 articole în Buletinul de cercetare al BCE. Casetele 9 și 10 sintetizează două seturi de rezultate ale cercetărilor din 2019.

9 Activități și atribuții de natură juridică

Prezentul capitol vizează jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la BCE, rapoartele privind avizele BCE și cazurile de nerespectare a obligației de consultare a BCE în privința unor proiecte legislative din domeniile sale de competență, precum și rapoartele privind monitorizarea de către BCE a respectării interdicțiilor de finanțare monetară și de acces privilegiat.

9.1 Jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la BCE

La data de 26 februarie 2019, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a anulat decizia Korupcijas novēršanas un apkarošanas birojs (Biroului pentru Prevenirea și Combaterea Corupției din Letonia) din 19 februarie 2018 în măsura în care îi interzicea domnului Ilmārs Rimšēvičs să își exercite funcția de guvernator al Latvijas Banka. Acțiunile separate introduse de domnul Rimšēvičs (C-202/18) și de BCE (C-238/18) împotriva deciziei au fost primele cauze audiate de CJUE în baza jurisdicției conferite prin al doilea paragraf al articolului 14.2 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (Statutul SEBC). În primul rând, CJUE a constatat că interdicția exercitării atribuțiilor, chiar și temporară ca în acest caz, de către guvernatorul unei bănci centrale naționale constituie eliberare din funcție și, prin urmare, îi revine CJUE competența de a controla legalitatea acelei interdicții. În al doilea rând, CJUE a constatat că acțiunea prevăzută la al doilea paragraf al articolului 14.2 din Statutul SEBC are ca scop anularea unui act din legislația națională în baza „contextului instituțional particular” în care funcționează SEBC. În al treilea rând, CJUE a concluzionat că Letonia nu a stabilit că eliberarea domnului Rimšēvičs din funcție s-a întemeiat pe existența unor indicii suficiente că acesta a comis abateri grave în sensul celui de-al doilea paragraf al articolului 14.2 din Statutul SEBC.

La data de 23 mai 2019, Tribunalul a respins acțiunea în despăgubire împotriva BCE introdusă de mai mulți deținători de obligațiuni (cauza T-107/17). Prejudiciile pretinse se refereau la marja de ajustare aplicată anumitor obligațiuni emise de statul elen în contextul restructurării parțiale a datoriei suverane a Greciei în anul 2012. Reclamanții au susținut că BCE, în Avizul din 17 februarie 2012 (CON/2012/12), nu a indicat nelegalitatea restructurării planificate a datoriei de către Republica Elenă. Avizul BCE a privit proiectul de lege elen care insera clauze de acțiune colectivă în termenii obligațiunilor suverane reglementate de legea elenă. Tribunalul a constatat că restructurarea nu a încălcat dreptul fundamental de proprietate al reclamanților, protejat prin articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale. Acesta a respins, de asemenea, toate celelalte solicitări de nelegalitate introduse de reclamanți. În consecință, Tribunalul a concluzionat că BCE nu este responsabilă pentru despăgubiri pentru că nu a indicat pretinsa nelegalitate a legii elene în avizul emis. Pentru această hotărâre a fost făcut recurs la Curtea de Justiție.

La data de 6 mai 2019, Tribunalul a hotărât în două cauze distincte (T-283/18 Bernis și alții împotriva BCE și T-281/18 ABLV Bank împotriva BCE) că o evaluare dacă o instituție de credit „intră sau este susceptibilă de a intra într-o stare de dificultate majoră” în contextul rezoluției acesteia este o măsură pregătitoare care nu poate fi supusă controlului jurisdicțional independent. În aceste cauze, acțiunile au fost introduse de către o instituție de credit și acționarii săi direcți și indirecți împotriva unei evaluări efectuate de BCE pentru a determina dacă ABLV Luxembourg intră sau este susceptibilă de a intra într-o situație de dificultate majoră în sensul articolului 18 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție. Tribunalul a confirmat poziția BCE că o asemenea evaluare trebuie considerată o simplă evaluare factuală care în sine nu produce niciun efect juridic și, prin urmare, nu poate fi atacată în tribunalele europene.

La data de 8 mai 2019, în cauza C-450/17 P (Landeskreditbank Baden-Württemberg împotriva BCE), CJUE a confirmat hotărârea Tribunalului prin care acesta a respins o acțiune având ca obiect anularea unei decizii BCE. În cadrul acelei decizii, BCE a informat Landeskreditbank că, având în vedere dimensiunea sa, face exclusiv obiectul supravegherii BCE, și nu al supravegherii comune în cadrul Mecanismului unic de supraveghere (MUS), conform articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit. Contestarea deciziei de către Landeskreditbank a fost respinsă de Tribunal. CJUE a confirmat că BCE are competență exclusivă în supravegherea tuturor instituțiilor de credit în baza articolului 4 din Regulamentul nr. 1024/2013. Autoritățile naționale competente sprijină BCE în îndeplinirea atribuțiilor sale conferite de către Regulamentul nr. 1024/2013, printr-o implementare descentralizată a unora dintre acele atribuții cu privire la instituțiile de credit mai puțin semnificative, în sensul primului paragraf al articolului 6 alineatul (4) din Regulamentul menționat.

La data de 5 noiembrie 2019, CJUE a anulat parțial hotărârea Tribunalului prin care acționarilor unei instituții de credit li s-a acordat calitate procesuală activă în fața tribunalelor europene pentru a ataca decizia BCE privind retragerea autorizației bancare a acelei instituții de credit (cauzele conexate C-663/17 P, C-665/17 P și C‑669/17 P, Trasta Komercbanka și alții împotriva BCE). În urma unui apel din partea BCE, CJUE a trebuit să se pronunțe pentru prima oară asupra admisibilității unei acțiuni în anulare introduse de acționarii unei instituții de credit împotriva unei decizii de supraveghere a BCE adresate instituției de credit la care aceștia dețin acțiuni. CJUE s-a pronunțat că decizia nu are legătură directă cu acționarii în sensul celui de-al patrulea paragraf al articolului 263 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și, prin urmare, acțiunea introdusă în numele acestora a fost declarată inadmisibilă. De asemenea, CJUE s-a pronunțat că acțiunea introdusă în numele Trasta Komercbanka de către reprezentanții legali ai fostei conduceri ar trebui considerată admisibilă pentru a respecta dreptul la protecție jurisdicțională efectivă după cum este prevăzut în articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale.

9.2 Avize BCE și cazuri de neconsultare a BCE

Articolul 127 alineatul (4) și articolul 282 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevăd obligativitatea consultării BCE în legătură cu orice proiect de act al Uniunii și orice proiect de reglementare la nivel național în domeniile care sunt de competența sa. Toate avizele BCE sunt publicate pe website-ul acesteia. Avizele BCE asupra propunerilor de legislație a UE sunt, de asemenea, publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În anul 2019, BCE a adoptat un număr de șase avize cu privire la acte propuse ale Uniunii, precum și 40 de avize referitoare la proiecte legislative naționale în domeniile care sunt de competența sa.

S-au înregistrat opt cazuri de nerespectare a obligației de consultare a BCE asupra unor proiecte de reglementare la nivel național, șapte dintre aceste cazuri fiind considerate clare și importante^[65]. BCE nu a fost consultată de către: (i) autoritățile bulgare cu privire la o lege de modificare a legii referitoare la instituțiile de credit în legătură cu competențele de supraveghere ale Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei) și competențele sale de a impune sancțiuni administrative; (ii) autoritățile italiene cu privire la un decret-lege referitor la aspecte fiscale urgente și alte nevoi urgente; (iii) autoritățile lituaniene cu privire la o lege referitoare la impozitul pe profit pentru participanții pe piețele financiare; (iv) autoritățile portugheze cu privire la o lege de modificare a normelor referitoare la secretul bancar în contextul comisiilor parlamentare de anchetă și de stabilire a divulgării operațiunilor ce implică utilizarea fondurilor publice în instituțiile de credit, precum și cu privire la o lege de reformare și extindere a Sistemului de informații al organizațiilor de stat (SOIS); (v) autoritățile române cu privire la o lege de modificare a Statutului Băncii Naționale a României referitoare la deținerea rezervelor de aur administrate de către Banca Națională a României; și (vi) autoritățile suedeze cu privire la o lege referitoare la obligațiile anumitor instituții de credit și sucursale de a furniza servicii de numerar. Nu a fost identificat niciun caz de nerespectare a obligației de consultare privind proiecte de acte juridice ale Uniunii.

BCE a adoptat avize cu privire la propunerile UE referitoare la un cadru de guvernanță pentru instrumentul bugetar pentru convergența și competitivitatea zonei euro, la încheierea Acordului de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană, precum și la numirea noului președinte al BCE și a noilor membri ai Comitetului executiv al BCE.

BCE a adoptat avize cu privire la proiecte legislative naționale referitoare la băncile centrale naționale (BCN), care au inclus: reforme ale structurilor de guvernanță ale Nationale Bank van België/Banque Nationale de Belgique, Central Bank of Cyprus, Banca d’Italia, Latvijas Banka și Banco de Portugal; participarea Българска народна банка (Banca Națională a Bulgariei) la Mecanismul unic de rezoluție; independența financiară a Central Bank of Cyprus; cerințele privind activitățile de lobby aplicabile Česká národní banka; dreptul de proprietate asupra rezervelor de aur ale Italiei; rolul Banque centrale du Luxembourg în protejarea euro împotriva contrafacerii și verificarea autenticității monedelor euro; monitorizarea serviciilor de plată de către Central Bank of Malta; cerințele privind libertatea de informare aplicabile De Nederlandsche Bank; remunerarea directorilor executivi și a conducerii superioare a Narodowy Bank Polski; cerințele privind auditul aplicabile Banco de Portugal; răspunderea Banka Slovenije pentru măsurile excepționale privind reducerea valorii contabile a activelor bancare; și conferirea unor atribuții noi BCN privind supravegherea furnizorilor de microcredite (Bank of Greece), a agențiilor de informații privind creditele (Central Bank of Malta) și a respectării de către instituțiile de credit a cerințelor referitoare la conversia împrumuturilor în franci elvețieni (Banka Slovenije).

BCE a adoptat avize cu privire la proiecte legislative naționale în materie de supraveghere prudențială și financiară, care au inclus: stabilirea unei cooperări strânse între BCE și Hrvatska narodna banka în cadrul Mecanismul unic de supraveghere; reforme ale cadrului instituțional de supraveghere bancară și financiară în Austria, Letonia și Portugalia; reforme ale cadrului instituțional de supraveghere macroprudențială în Portugalia și Spania; reforme ale activității de supraveghere a entităților care cumpără și vând facilități de credit (inclusiv credite neperformante) în Cipru, a furnizorilor de microcredite în Grecia și a agențiilor de informații privind creditele în Malta; și schimbul de informații dintre BCE și autoritățile daneze cu privire la combaterea spălării banilor.

BCE a adoptat avize cu privire la proiecte legislative naționale referitoare la mijloace de plată, care au inclus limitarea plăților în numerar în Grecia, Spania și Țările de Jos, interzicerea bancnotelor cu cupiura de 500 euro în Danemarca, precum și extinderea furnizării de servicii în numerar în Suedia.

BCE a adoptat avize cu privire la proiecte legislative naționale referitoare la reglementarea bancară și financiară, care au inclus: cadrul juridic pentru obligațiuni garantate în Estonia; o schemă de garantare pentru securitizările împrumuturilor neperformante inițiate de instituțiile de credit în Grecia; protejarea reședințelor principale în Grecia și Irlanda; restricții privind transferurile de credite ipotecare rezidențiale în Irlanda și Polonia; impozite sau taxe speciale aplicabile băncilor și/sau instituțiilor financiare în Lituania, România și Slovacia; instrumente macroprudențiale pentru creditele garantate cu ipoteci asupra unor bunuri imobile locative în Luxembourg; cerințe aplicabile politicilor de remunerare ale întreprinderilor financiare în Țările de Jos; indicele de referință al ratei dobânzii pentru contractele de credit pentru consumatori în România; și conversia împrumuturilor în franci elvețieni în Slovenia. De asemenea, BCE a emis avize referitoare la impactul proiectelor legislative naționale în domeniul securității cibernetice asupra infrastructurilor piețelor și instituțiilor de credit în Cipru și Spania.

9.3 Respectarea interdicțiilor de finanțare monetară și de acces privilegiat

În conformitate cu articolul 271 litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, BCE îi revine responsabilitatea de a monitoriza respectarea de către băncile centrale naționale (BCN) din UE a interdicțiilor impuse de articolele 123 și 124 ale Tratatului și de Regulamentele (CE) nr. 3603/93 și 3604/93 ale Consiliului. Articolul 123 interzice BCE și BCN acordarea de credite pe descoperit de cont sau de orice alt tip de facilitate de credit autorităților publice și altor instituții sau organisme ale UE, precum și efectuarea de achiziții de pe piața primară de titluri de creanță emise de aceste instituții. Articolul 124 interzice orice măsură care nu se întemeiază pe considerente de ordin prudențial și care stabilește accesul privilegiat al autorităților publice și al instituțiilor sau organismelor UE la instituțiile financiare. În paralel cu Consiliul guvernatorilor BCE, Comisia Europeană urmărește respectarea acestor dispoziții de către statele membre ale UE.

De asemenea, BCE supraveghează achizițiile de pe piața secundară, de către băncile centrale din UE, ale titlurilor de creanță emise de sectorul public național, de sectoarele publice ale altor state membre, precum și de instituții și organisme ale UE. Conform expunerii de motive din Regulamentul (CE) nr. 3603/93 al Consiliului, achiziția de pe piața secundară a instrumentelor de natura datoriei emise de sectorul public nu trebuie să fie utilizată în scopul de a eluda obiectivul articolului 123 din Tratat. Acest tip de achiziții nu ar trebui să devină o formă de finanțare monetară indirectă a sectorului public.

Exercițiul de monitorizare al BCE aferent anului 2019 confirmă faptul că articolele 123 și 124 din Tratat au fost, în general, respectate.

Acest exercițiu a relevat că majoritatea BCN au aplicat, în anul 2019, politici de remunerare a depozitelor sectorului public pe deplin conforme cu plafoanele de remunerare. Totuși, câteva BCN trebuie să garanteze că rata dobânzii la depozitele sectorului public nu depășește plafonul de remunerare.

În urma preocupărilor exprimate în precedentele ediții ale Raportului anual începând cu anul 2014, BCE a continuat să monitorizeze programele lansate de Magyar Nemzeti Bank în anii 2014 și 2015. Magyar Nemzeti Bank a continuat, în anul 2019, să acționeze în vederea reducerii preocupărilor exprimate de către BCE cu privire la nivelul său de implicare în Pallas Athéné Public Thinking Programme. Acest caz însă nu ar trebui considerat drept precedent. BCE va continua să monitorizeze implicarea Magyar Nemzeti Bank în activitatea Bursei de valori din Budapesta, întrucât achiziționarea participației majoritare la această instituție de către banca centrală, în luna noiembrie 2015, prezintă încă potențialul de a genera preocupări privind finanțarea monetară.

Pe parcursul anului 2019, reducerea volumului activelor aferente Irish Bank Resolution Corporation (IBRC) de către Banc Ceannais na hEireann/Central Bank of Ireland prin vânzări de obligațiuni cu dobândă variabilă și durată lungă reprezintă un pas semnificativ în direcția necesară de cesiune integrală a acestor active. Continuarea vânzărilor într-un ritm corespunzător ar diminua și mai mult preocupările serioase care persistă în ceea ce privește finanțarea monetară.

10 BCE în cadrul UE și în context internațional

În anul 2019, BCE a menținut dialogul strâns cu diverse instituții europene, printre care Parlamentul European, acesta fiind forul principal în fața căruia banca centrală răspunde pentru deciziile sale. La nivelul forurilor internaționale, BCE a participat în mod constructiv la discuțiile din cadrul G20 referitoare la perspectivele economiei mondiale, iar în relația cu Fondul Monetar Internațional (FMI), BCE a contribuit în mod activ la prezentarea perspectivei europene asupra problematicii sistemului monetar-financiar internațional și asupra analizelor FMI privind politicile sale implementate în baza cadrului de supraveghere și creditare. BCE continuă să coopereze cu băncile centrale din afara UE de pe întregul mapamond și să le ofere asistență.

10.1 Obligația BCE de asumare a responsabilității față de public

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene acordă BCE un mandat clar referitor la menținerea stabilității prețurilor în zona euro și prevede independența acesteia în ceea ce privește utilizarea instrumentelor relevante în acest scop. Mandatul și independența BCE au fost consacrate în tratat printr-un proces democratic. În virtutea independenței sale, BCE are capacitatea de a-și îndeplini atribuțiile fără a ține seama de presiuni politice și de considerente pe termen scurt care ar putea să o deturneze de la îndeplinirea mandatului său. Totodată, asumarea responsabilității reprezintă contraponderea necesară a independenței: pentru a asigura legitimitatea deciziilor sale, BCE are obligația de a le explica publicului și reprezentanților aleși ai acestuia. Asumarea responsabilității este completată de controlul jurisdicțional din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, independența și, respectiv, asumarea responsabilității asigură că BCE poate acționa și chiar acționează în conformitate cu mandatul său. Într-un context în care independența băncii centrale a revenit în atenție, în anul 2019, membrii Comitetului executiv al BCE au ținut o serie de discursuri pe tema legăturii dintre independență și asumarea responsabilității^[66].

Parlamentul European este forul principal în fața căruia răspunde BCE. În anul 2019, președintele BCE a participat la trei audieri periodice ale Comisiei pentru afaceri economice și monetare (ECON) din cadrul Parlamentului European, între care a fost prima de acest fel pentru Christine Lagarde (a se vedea Figura 3 de mai jos)^[67]. În ianuarie 2019, președintele Mario Draghi a participat, de asemenea, la dezbaterea plenară a Parlamentului privind Raportul anual 2017 al BCE, în urma căreia Parlamentul European a publicat o rezoluție. BCE a transmis feedback cu privire la această rezoluție. În anul 2019, 28 de scrisori conținând întrebări adresate de deputați ai Parlamentului European au fost trimise către BCE, iar răspunsurile la acestea au fost publicate pe website-ul BCE, oferind posibilitatea clarificării poziției BCE în legătură cu o serie largă de aspecte. BCE răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului UE pentru activitățile sale în materie de supraveghere bancară^[68]. Totodată, Curtea de Conturi Europeană (CCE) și BCE au încheiat un Memorandum de înțelegere care instituie mecanisme practice de schimb de informații între cele două instituții referitoare la activitatea de audit privind atribuțiile de supraveghere ale BCE.

În 2019, anul aniversării a 20 de ani de la lansarea monedei euro, sondajele Eurobarometru au arătat că susținerea pentru moneda unică în rândul cetățenilor zonei euro a atins un nou nivel maxim istoric, peste 75% dintre respondenți declarându-se în favoarea acesteia. Tendința menționată este încurajatoare pentru BCE, care va continua să își consolideze dialogul cu cetățenii și cu reprezentanții acestora.

10.2 Relații internaționale

G20

În anul 2019, discuțiile din cadrul grupului G20 sub președinția Japoniei au fost centrate pe perspectivele economiei globale și pe măsurile de politică ce pot fi folosite pentru contracararea unei încetiniri sincronizate într-un context marcat de incertitudini geopolitice, conflicte comerciale și de reducerea spațiului de manevră al politicilor macroeconomice. În cadrul tuturor ședințelor G20 au fost abordate tensiunile comerciale, însă discuțiile s-au soldat cu progrese limitate. Deși liderii și‑au împărtășit preocupările privind riscurile la adresa economiei mondiale, aceștia au avut opinii divergente asupra unui număr de subiecte, inclusiv asupra necesității unor acțiuni suplimentare în domeniul modificărilor climatice. G20 și-a continuat eforturile de sprijinire a unei creșteri robuste, sustenabile, incluzive și echilibrate în vederea îmbunătățirii perspectivelor economice pe termen mediu. Grupul a recunoscut progresul realizat în ceea ce privește agenda reformelor în domeniul reglementării financiare, dar a identificat și provocările care trebuie abordate în continuare, inclusiv riscurile din partea segmentului în creștere al intermedierii financiare nebancare. G20 a stimulat progrese considerabile în domeniul cooperării fiscale internaționale, cu scopul de a finaliza un acord până la sfârșitul anului 2020.

De asemenea, G20 și-a continuat activitatea pe marginea raportului Grupului experților eminenți pentru guvernanța financiară globală din G20 (G20 Eminent Persons Group on Global Financial Governance – EPG) intitulat „Making the Global Financial System Work for All”, punând accent în 2019 pe aspectele legate de dezvoltare. Activitatea continuă sub actuala președinție a G20. Printre propunerile făcute de EPG, cele referitoare la îmbunătățirea rezilienței financiare la nivel global prezintă un interes deosebit pentru BCE.

Aspecte de politici referitoare la FMI și la arhitectura financiară internațională

BCE a continuat să își asume un rol activ în discuțiile referitoare la sistemul monetar‑financiar internațional desfășurate la FMI și în alte foruri, promovând perspectiva băncilor centrale prin exprimarea unor poziții europene comune. Resursele Fondului au constituit un subiect important de dezbatere în 2019. BCE sprijină un nivel adecvat de finanțare al FMI, acesta fiind o componentă esențială a plasei de siguranță financiară globală. În octombrie 2019, membrii FMI au aprobat un pachet de măsuri referitoare la resursele și reforma de guvernanță a Fondului, iar ca parte a acestui pachet, membrii și-au exprimat sprijinul pentru menținerea nivelului actual de finanțare prin dublarea Noilor acorduri de împrumut și printr-o nouă rundă temporară de împrumuturi bilaterale ulterioară anului 2020. Pachetul de măsuri trebuie implementat în cursul anului 2020 pentru evitarea scăderii resurselor FMI. Consiliul Executiv al FMI a propus Consiliului Guvernatorilor o rezoluție care să concluzioneze cea de a cincisprezecea revizuire generală a cotelor de participare fără o mărire a acestora și care a fost adoptată în februarie 2020. Cea de a șaisprezecea revizuire generală a cotelor de participare, care se va încheia până la jumătatea lunii decembrie 2023, va reanaliza gradul de adecvare a cotelor și va continua procesul de reformă a guvernanței FMI.

FMI a continuat să facă o serie de revizuiri semnificative ale politicilor prevăzute de cadrul său de monitorizare și creditare. În primul rând, a finalizat ultima evaluare a condiționalităților și a elaborării programelor susținute de Fond, pentru care Comitetul de relații internaționale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) a pregătit un raport care a contribuit la coagularea poziției europene pe acest subiect. Evaluarea a recomandat stabilirea unor condiționalități în cadrul programelor care să fie mai realiste, mai ponderate și graduale, pe baza unei analize mai aprofundate a sustenabilității datoriei, și care să asigure în același timp un grad ridicat de asumare la nivel național și o recunoaștere a circumstanțelor specifice fiecărei țări. În cel de al doilea rând, s-a înregistrat un progres privind revizuirea cadrului sustenabilității datoriei pentru țările cu acces semnificativ la piețele financiare internaționale. În cel de al treilea rând, FMI a demarat și evaluarea cuprinzătoare, realizată o dată la cinci ani, a activității de monitorizare (comprehensive surveillance review), precum și revizuirea Programului de evaluare a sectorului financiar (FSAP).

Cooperarea internațională la nivelul băncilor centrale

BCE a continuat să coopereze cu băncile centrale din afara UE, din întreaga lume. Acest fapt reflectă interesul global privind opiniile, cadrele analitice și procesele de lucru ale BCE. Discuțiile între experți, printre care s-au numărat și decidenți de politică, au acoperit atât principalele atribuții ale BCE, cât și aspecte tehnice și de guvernanță. Relațiile cu bănci centrale importante din Africa, Asia și America Latină au continuat să se dezvolte pe baza Memorandumurilor de înțelegere bilaterale în vigoare, iar cooperarea cu organizațiile regionale și cu FMI a continuat conform aranjamentelor existente. Totodată, un dialog la nivel înalt al Eurosistemului cu bănci centrale din America Latină pe teme de politici s-a desfășurat în Columbia în luna noiembrie.

BCE a continuat să contribuie la procesul de extindere a UE ca instituție a acesteia prin discuții tematice cu bănci centrale din țările aflate în regiunea Balcanilor de Vest care acționează în perspectiva aderării la UE. O serie de seminare regionale servește drept platformă principală acestui scop, iar unde este posibil, se organizează discuții în strânsă colaborare cu bănci centrale naționale din cadrul UE. În plus, un program finanțat de UE a fost lansat în luna martie 2019 spre beneficiul acestor bănci centrale. Acesta vizează consolidarea capacităților instituționale ale băncilor centrale din regiunea Balcanilor de Vest, în vederea integrării acestora în cadrul SEBC.

11 Consolidarea comunicării

Comunicarea este o componentă de bază a setului de instrumente de politică al BCE. Furnizarea de informații experților în domeniul pieței financiare cu privire la orientarea actuală a politicii sale și la cursul anticipat al deciziilor viitoare a dus la consolidarea eficacității politicilor BCE. Există o gamă largă de dovezi ale succesului comunicării BCE cu piețele financiare și cu experții. Noua frontieră a comunicării băncilor centrale o reprezintă relația cu publicul larg. Băncile centrale, inclusiv BCE, trebuie să fie mai bine înțelese de către cei pe care îi deservesc în ultimă instanță. Acest aspect este esențial pentru reclădirea încrederii populației în BCE, în special în contextul monitorizării sporite din partea publicului și al dezbaterilor controversate privind deciziile de politică monetară ale băncii centrale.

Odată cu schimbarea conducerii BCE în anul 2019, comunicarea instituției cu alte categorii de public decât grupul obișnuit de experți și specialiști ai pieței financiare s‑a reintensificat. BCE a investit în îmbunătățirea permanentă a activităților sale de comunicare, cu scopul de a se face mai bine înțeleasă și de a explica de ce acțiunile sale sunt importante pentru cetățeni și pentru viețile acestora. Totodată, banca centrală a continuat să își consolideze eforturile de a se adresa unor grupuri sociale care nu au constituit, în mod obișnuit, ținta comunicărilor BCE, cum ar fi tinerii sau organizațiile societății civile, și a început să acorde mai multă atenție preocupărilor cetățenilor. Privind în perspectivă, există un mare potențial de a conecta BCE la temele de mare interes pentru populație, cum ar fi inegalitatea, monedele digitale sau schimbările climatice, precum și de a oferi răspunsuri mai clare cu privire la modalitățile prin care BCE își poate aduce contribuția, în limitele mandatului său, în aceste domenii. Comunicarea va reprezenta, de asemenea, o componentă esențială a evaluării strategiei de politică monetară a BCE.

11.1 Inovarea în domeniul activităților de comunicare ale BCE

Pentru a relaționa cu un public mai larg și mai tânăr, BCE face uz de forme inovatoare de comunicare.

De exemplu, la începutul anului 2019, în cadrul evenimentelor dedicate aniversării a 20 de ani de la lansarea monedei euro, BCE a inițiat o campanie prin intermediul cunoscutei aplicații QuizClash. Concursul #EUROat20 a avut drept scop creșterea gradului de conștientizare și de înțelegere a misiunii BCE, în special în rândul tinerilor. Peste 1,6 milioane de cetățeni din întreaga Uniune Europeană au participat la test, răspunzând la întrebări și aflând, prin interacțiune sub formă de joc, aspecte legate de moneda euro și de BCE.

În pofida succesului important din perspectiva popularității sale, campania a evidențiat, totodată, anumite idei preconcepute și lacune de cunoaștere în legătură cu structura instituțională și misiunea BCE. Prin urmare, BCE trebuie să acopere aceste lacune prin conectarea activității sale la subiecte de interes pentru populație, folosind mesaje simple și accesibile. În septembrie 2019 a fost lansată o nouă serie de clipuri video cu durata de un minut, intitulată „BCE explică”, în cadrul căreia membri ai personalului BCE explică, într-un limbaj simplu și accesibil, subiecte specifice, cum ar fi criptoactivele sau asumarea responsabilității, și prezintă motivele pentru care munca lor este importantă pentru cetățeni. Seria este disponibilă pe contul de Instagram al BCE, care este, în sine, o inovație menită să crească gradul de cunoaștere a BCE de către categorii mai largi de public și care aniversează în 2019 un an de la creare.

În septembrie 2019, BCE a lansat, de asemenea, Podcastul BCE, având o frecvență lunară. Ținând seama de creșterea rapidă a popularității podcasturilor, aceasta reprezintă o oportunitate pentru BCE de a intra în legătură cu noi categorii de public, prin participarea la discuții aprofundate pe marginea unor aspecte-cheie relevante pentru BCE, abordate însă pe un ton mai informal.

În cursul anului 2019, BCE a depus eforturi în cadrul activităților sale de comunicare de a aborda subiecte și tendințe care nu intră în sfera de bază a politicii monetare, dar care sunt importante pentru BCE și pentru populația din zona euro. De exemplu, în luna mai, BCE a publicat o pagină web privind schimbările climatice. Pagina web conține informații cu privire la acțiunile BCE de combatere a schimbărilor climatice, enumerând inițiativele interne, precum și publicațiile relevante (a se vedea, de asemenea, Caseta 3).

Obiectivul BCE de a comunica cu publicul nespecializat prevede, totodată, o intensificare a utilizării limbilor naționale în vederea creării unei legături mai strânse cu cetățenii din zona euro. Pentru a putea realiza aceasta într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor, BCE a adoptat o tehnologie de învățare automatizată pentru a sprijini procesele de traducere internă.

Odată cu instalarea Christinei Lagarde în funcția de președinte al BCE în noiembrie 2019, amprenta digitală a băncii centrale și publicul său din sfera digitală s-au extins semnificativ. De exemplu, pe Twitter și LinkedIn, unde BCE era deja prezentă ca instituție, conturile personale ale Christinei Lagarde au generat o creștere mai mult decât dublă a numărului de followeri ai BCE, acesta depășind 2,5 milioane. Totodată, prezența dnei Lagarde pe platforma chinezească Weibo a mai adus încă 5,8 milioane de followeri. Aceste conturi au rolul de a amplifica pe scară largă eforturile pe care BCE le depune pentru a se face înțeleasă.

11.2 Analiza datelor în scopul creșterii impactului activităților de comunicare ale BCE

Pentru a se asigura eficacitatea activităților de comunicare ale BCE și a se obține astfel impactul dorit, este esențial să se înțeleagă care sunt categoriile de public‑țintă, ce anume le suscită interesul și care sunt canalele cele mai utile pentru a stabili o relaționare adecvată cu acestea. Totodată, este necesară o analiză mai aprofundată a întregului proces de comunicare, și anume o analiză a evenimentelor ce au loc între transmiterea și primirea comunicărilor băncii centrale, a dinamicii și mecanismelor de feedback conexe, precum și a rolului intermediarilor, între care mass-media sau piețele financiare. Nu în ultimul rând, prin intermediul unei analize specializate a datelor, BCE poate obține informații temeinice despre performanța acțiunilor sale de comunicare, aflând dacă mesajele pe care le transmite „își ating ținta” și generează într-adevăr o schimbare la nivelul atitudinilor și o încredere sporită.

În anul 2019, BCE și-a intensificat activitățile interne de cercetare și analiză a datelor și și-a extins colaborările externe în domeniul cercetării.

Pentru a obține informații referitoare la modul în care publicul larg, în special tinerii, receptează activitățile sale de comunicare, BCE a lansat un studiu bazat pe un grup tematic la care au participat persoane cu vârste cuprinse între 18 și 35 de ani din șase țări ale zonei euro. Pe lângă evaluarea gradului de conștientizare în rândul tinerilor, a cunoștințelor și a percepției acestora cu privire la BCE, cercetarea a urmărit, totodată, să identifice teme de interes din sfera economică, financiară și socială, precum și moduri predilecte de comunicare. Concluziile sugerează că tinerii nu au doar cunoștințe foarte superficiale despre BCE, ci și un interes scăzut față de aspectele economice și financiare. Aceștia consideră că probleme precum schimbările climatice și responsabilitatea socială au o importanță mai mare. Studiul a relevat, de asemenea, că majoritatea tinerilor preferă să comunice cu BCE prin intermediul platformelor de comunicare socială, care – împreună cu rețelele sociale proprii (prin transmiterea informațiilor de la unul la altul) – reprezintă principalele lor surse de informare.

În cadrul evaluării propriilor activități de comunicare, BCE a testat și a analizat, totodată, maniera optimă de prezentare a informațiilor sale pe platformele digitale. De exemplu, s-a adoptat o abordare „pe mai multe paliere” a publicațiilor sale, ce presupune completarea publicării principalelor rapoarte ale BCE cu pagini de întâmpinare pe website-ul BCE și campanii pe platformele de comunicare socială, sporind astfel accesibilitatea concluziilor transmise, prin creșterea vizibilității acestora și a ușurinței de a fi absorbite. Rezultatele analizelor oferă dovezi empirice ale succesului acestei abordări, în sensul că determină un număr mai mare de persoane să acceseze publicația în sine și, odată accesată, să acorde cu 50% mai mult timp lecturării acesteia. Astfel de informații constituie fundamentul ajustării, pe viitor, a activităților de comunicare.

Prin extinderea și intensificarea eforturilor sale de cercetare în domeniul comunicării băncilor centrale, BCE a inițiat și co-prezidează o Rețea de cercetare și politici în domeniul comunicării băncilor centrale, instituită în cadrul Centrului de Cercetare a Politicilor Economice (a se vedea și Secțiunea 8.1). În octombrie 2019, BCE a găzduit pe parcursul a două zile un seminar al rețelei, în cadrul căruia s-au reunit specialiști în comunicare din BCE și din alte bănci centrale, analiști ai piețelor financiare, jurnaliști și reprezentanți ai mediului academic din diverse discipline, între care economie, psihologie și sociologie. Discuțiile s-au concentrat asupra riscurilor și oportunităților asociate comunicării cu publicul larg, asupra limitelor transparenței băncilor centrale, precum și asupra rolului în schimbare al mass-media în calitate de intermediar al comunicării băncilor centrale. În acest context, în octombrie 2019, BCE a fost prima – și până la acest moment singura – bancă centrală care a pus la dispoziție un set de date organizat, simplu de utilizat și actualizat periodic, care cuprinde toate discursurile factorilor săi de decizie. Prin punerea la dispoziție a acestui set de date, BCE intenționează să stimuleze și să faciliteze noi cercetări privind comunicările sale, de exemplu prin analiză de text.

12 Organizare și bună guvernanță

BCE este o instituție a UE cu rol esențial în cadrul Eurosistemului și al Mecanismului unic de supraveghere, având peste 3 500 de angajați ce provin din întreaga Europă. BCE se angajează să-și inspire, să-și implice și să-și dezvolte angajații, iar în 2019 și-a continuat eforturile de încurajare a diversității și incluziunii ca principali determinanți ai îmbunătățirii performanței organizatorice. Totodată, BCE și-a consolidat mai departe angajamentul de a respecta cele mai înalte standarde de integritate și guvernanță. Intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2019 a Codului unic de conduită pentru înalții funcționari ai BCE a reprezentat un moment de referință în acest sens. Nu în ultimul rând, în 2019, BCE a sărbătorit cu mândrie aniversarea a 20 de ani de la lansarea monedei euro, moneda a 340 de milioane de europeni (a se vedea Caseta 12).

12.1 Stimularea excelenței prin leadership, incluziune și dezvoltarea angajaților

Încurajarea diversității în cadrul echipelor și a unui comportament favorabil incluziunii este esențială pentru asigurarea capacității BCE de a genera cele mai bune rezultate posibile pentru proprii angajați și pentru UE. Din acest motiv, diversitatea, respectul, o cultură etică și starea de bine a personalului reprezintă obiective strategice pentru BCE.

În 2019, BCE și-a continuat eforturile de încurajare a diversității și incluziunii ca principali determinanți ai îmbunătățirii performanței organizatorice. BCE dispune de o serie de rețele consacrate ale diversității, care colaborează frecvent cu Resursele umane și care urmăresc să servească nevoilor tuturor aspectelor diversității. În 2019 a fost înființată o nouă rețea, denumită DiversAbility, rețeaua profesională a BCE dedicată persoanelor cu deficiențe legate de probleme cronice de sănătate, precum și acelora care le oferă sprijin.

La nivelul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al Mecanismului unic de supraveghere (MUS), BCE continuă să coopereze cu băncile centrale naționale și cu autoritățile naționale de supraveghere pentru a asigura cele mai bune practici în materie de diversitate și incluziune, un exemplu în acest sens fiind cea de-a patra reuniune anuală a Rețelei de Diversitate SEBC/MUS, găzduită de Bundesbank la Eltville am Rhein în septembrie 2019. Totodată, în mai 2019, BCE a participat la o reuniune la nivel înalt privind diversitatea de gen, alături de directorii de resurse umane din băncile centrale din G7, precum și de colegi de la nivelul SEBC/MUS și din cadrul Fondului Monetar Internațional.

În 2019, în programul cuprinzător de activități de incluziune al BCE s-au regăsit pentru prima dată participarea la Parada Pride din Frankfurt dedicată Zilei Christopher Street și organizarea de evenimente cu ocazia Zilei internaționale a persoanelor cu dizabilități, a Zilei coming out-ului și a Zilei internaționale a comemorării victimelor Holocaustului. Printre evenimentele de referință obișnuite din calendarul BCE s-au numărat cele dedicate Zilei internaționale a femeii și Zilei internaționale împotriva homofobiei, bifobiei, interfobiei și transfobiei (International Day against Homophobia, Biphobia, Interphobia and Transphobia – IDAHOBIT).

BCE depune în continuare eforturi în direcția asigurării unui mediu de lucru caracterizat printr-un echilibru mai bun între genuri. În 2019, BCE a făcut obiectul unei evaluări independente în acest domeniu, iar în luna februarie a obținut un nivel ASSESS (nivelul 1) în cadrul certificării EDGE (Dividende economice pentru egalitatea de gen), prin care i se recunoaște angajamentul față de promovarea egalității de gen la locul de muncă.

Pentru îmbunătățirea echilibrului între genuri, Comitetul executiv al BCE a stabilit obiectivele pentru sfârșitul anului 2019. La finele anului, 30,3% din posturile de conducere erau deținute de femei, comparativ cu un obiectiv de 35%. Pentru posturile de conducere de nivel superior, ponderea a fost de 30,8% față de un obiectiv de 28% (Tabelul 2). Pe ansamblu, ponderea angajatelor BCE la toate nivelurile a fost de 45,3%. Caseta 10 din Capitolul 8 prezintă informații privind echilibrul între genuri în progresul profesional în cadrul BCE.

Pentru a atrage talente diverse, în 2019 BCE și-a reconceput anunțurile privind posturile vacante, astfel încât acestea să fie mai favorabile incluziunii, încurajând în mod explicit candidatura indiferent de dizabilitate, gen, identitate de gen, orientare sexuală, origine etnică, religie, vârstă sau alte caracteristici. De asemenea, BCE a continuat să vină în întâmpinarea candidaților prin intermediul unor platforme de recrutare favorabile incluziunii, inclusiv prin participarea la Sticks & Stones, cel mai mare târg de locuri de muncă din Europa dedicat persoanelor LGBT+, și la conferința European Women in Tech (Femei europene în domeniul tehnologiei).

BCE își respectă angajamentul de a asigura creșterea și dezvoltarea personalului său, oferind în mod constant o gamă largă de oportunități de învățare și dezvoltare pentru a-l sprijini în confruntarea cu provocările unei lumi aflate în continuă schimbare. În ultimul an, BCE a desfășurat activități în cadrul SEBC/MUS pentru crearea unei strategii coerente la nivelul sistemului, dedicate învățării și dezvoltării, cu ajutorul căreia să-și sprijine talentele din întregul sistem în vederea generării de rezultate pentru Europa. Strategia se bazează pe inițiativele locale de învățare accesibile colegilor din întregul SEBC și MUS și urmărește să încurajeze o cultură a învățării care să coreleze asimilarea de cunoștințe și dezvoltarea profesională cu productivitatea, crearea de competențe și eficiența în desfășurarea activității.

Liderii au un rol esențial în creșterea performanței atât la nivel individual, cât și în cadrul echipelor, spre beneficiul organizației. În acest sens, BCE a derulat cu succes în ultimii ani un program modular de cultivare a calităților de lider (Leadership Growth Programme), încheiat în noiembrie 2019. Programul s-a concretizat în participarea a peste 600 de lideri de la toate nivelurile, inclusiv șefi de echipe fără atribuții de conducere, în scopul consolidării comportamentelor de leadership și, prin urmare, al creșterii performanței organizaționale și al construirii unor echipe puternice în jurul unei viziuni, al unui scop și al unei aspirații comune, pentru o BCE mai puternică.

În 2019, BCE a realizat o evaluare fundamentală a modalităților în care sprijină dezvoltarea profesională a angajaților săi, rezultatul fiind implementarea unui nou cadru general pentru progresul profesional. Cadrul include metode noi de promovare a personalului și modificări ale proceselor și politicilor care facilitează și stimulează mobilitatea (de exemplu, rotația funcțiilor în interiorul băncii sau acumularea de experiență în afara acesteia) ca oportunitate de dezvoltare. Aceste modificări plasează BCE pe o poziție de angajator preferat (employer of choice), menținând, totodată, personalul implicat și sprijinind dezvoltarea angajaților ce formează structura BCE.

12.2 Continuarea consolidării standardelor de integritate și guvernanță

Odată cu intrarea în vigoare, la 1 ianuarie 2019, a Codului unic de conduită pentru înalții funcționari ai BCE („Codul unic”), BCE și-a reconfirmat angajamentul față de cele mai înalte standarde de integritate și guvernanță. Pe lângă introducerea de norme specifice privind activitățile ulterioare încetării raporturilor de muncă, tranzacțiile financiare private și relațiile cu grupurile de interese, Codul unic îi obligă, de asemenea, pe toți membrii organismelor BCE de nivel înalt să își facă publice agendele lunare (începând din ianuarie 2019) și să transmită anual Comitetului de etică declarațiile lor de interese semnate, pentru a fi analizate și ulterior publicate pe website-ul BCE.

Totodată, Comitetul de etică^[69] oferă membrilor organismelor BCE de nivel înalt consiliere cu privire la orice alte aspecte de etică profesională, în special pe probleme legate de activitățile ulterioare încetării raporturilor de muncă și de activitățile profesionale remunerate ale membrilor familiei^[70]. Dat fiind că aspectele referitoare la buna conduită și buna guvernanță au crescut în importanță, BCE a introdus pentru toți membrii organismelor sale de nivel înalt, care își încep sau își termină mandatul, ședințe specifice de început și de final de mandat cu responsabilul de conformitate și guvernanță din BCE, pentru a discuta pe marginea obligațiilor care decurg din Codul unic.

În 2019, cooperarea dintre băncile centrale din zona euro și autoritățile naționale de supraveghere, facilitată de Grupul operativ al ofițerilor de etică și conformitate (ECTF) a continuat să se intensifice. ECTF a devenit un centru de schimb de informații și un forum care sprijină implementarea coerentă a Codului unic la nivelul Eurosistemului și al supravegherii bancare europene. Pentru a genera oportunități suplimentare de învățare reciprocă, ECTF a organizat sesiuni tematice cu omologi externi, între care Biroul de etică al ONU, Biroul Ombudsmanului European și Curtea de Conturi Europeană, aceasta din urmă prezentând un raport privind cadrele etice ale instituțiilor UE auditate.

În privința membrilor personalului, verificarea anuală a conformității tranzacțiilor lor financiare private s-a bazat în 2019 pe un eșantion aleatoriu de 10% din totalul angajaților, inclusiv membrii organismelor BCE de nivel înalt. Totodată, BCE a dat curs recomandării primite din partea auditorului său extern și a efectuat în 2019 o verificare ad-hoc a conformității, ce s-a axat pe un grup specific de angajați.

În conformitate cu mandatul său, Comitetul de audit al BCE a continuat să asiste Consiliul guvernatorilor în exercitarea atribuțiilor și îndeplinirea responsabilităților care îi revin cu privire la integritatea informațiilor financiare; monitorizarea controalelor interne; conformitatea cu legile, reglementările și codurile de conduită aplicabile; și îndeplinirea funcțiilor de audit. În 2019, Comitetul de audit s-a concentrat cu precădere asupra riscurilor cibernetice, a adecvării cadrului de gestionare a riscurilor financiare din Eurosistem, precum și asupra stimulării unei abordări proactive în procesul de monitorizare a acțiunilor întreprinse în urma recomandărilor auditului.

Călăuziți de principiile transparenței și asumării responsabilității, membrii organismelor BCE de nivel înalt comunică și interacționează periodic cu publicul larg, precum și cu cel specializat din sectoarele public și privat, cu mediul academic, cu grupurile de interese și cu asociațiile reprezentative. Aceste dialoguri și dezbateri se desfășoară într-un cadru public bine stabilit care garantează un nivel ridicat de transparență și bună guvernanță.

În anul 2019, BCE a răspuns la 113 solicitări de acces public din partea cetățenilor UE și a permis accesul la peste 200 de documente (dintre care unele erau publicate parțial).

Totodată, ca parte a angajamentului său permanent față de principiile transparenței și bunei guvernanțe, BCE a hotărât, în 2019, să introducă o nouă politică prin care documentele Comitetului guvernatorilor și ale Institutului Monetar European, datate anterior înființării BCE, în iunie 1998, să fie declarate documente istorice, facilitându‑se astfel publicului larg accesul la acestea.

Conturile anuale

https://www.ecb.europa.eu/pub/annual/annual-accounts/html/ecb.annualaccounts2019~9eecd4e8df.ro.html

Bilanțul contabil consolidat la nivelul Eurosistemului la 31 decembrie 2019

https://www.ecb.europa.eu/pub/annual/balance/html/ecb.eurosystembalancesheet2019~fed8c5244a.ro.html

Secțiunea statistică

https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/annrep/ecb.ar_annex2019_statistical_section~bf923b8ecc.en.pdf